POEZII DE TOADER RĂDUŢĂ
Coviltirul cu zâne (IV)
***** Mistere-s în noapte, Nespusele șoapte Ale proaspăt-născutelor doruri… Se țes nesfârșite, Cu aripi zorite, Lăuntrice taine de-amoruri… Și toate sunt treze, Dar vorba li-i mută; Într-o tăcere de gând, se sărută… Când clipa-i măsura Iubirii de-o viață, O vorb-ar risipi… un car de dulceață. ***** Muşcata Era albă-ca-zăpada, la prima ei floare; Îndragostit de-a ei inocenţă, Soarele i-a zâmbit… Timidă, noua floricică s-a… rozalit, Alta, mai-mai c-a roşit, O alta, a roşit de-a binelea, Apoi – din ce în ce mai tare… De-atâta culoare, De drag, Sau… muşcată de soare?!… ***** Pe-o frunză de nufăr Naviga un broscoi, De-a lui reușite făcând tărăboi… Să știe lumea oac-oac, Că el e cârmaci de elită, pe lac; Și nici nevoie nu are De vre-un colac de salvare… Asemenea fapte de vază, Se cer răsplătite și… Cât ai… orăcăi, O… graţioasă barză, L-a premiat pe loc, Ridicându-l… în cioc. ***** Peste-un ochi de apă, Trece-o zburătoare Cu aripi de… sticlă, Corp de… subţirică, Cap de… învăţată, Ochii… cât o roată… Minunea-i şi mai mare La… culoare: Când e roză, când albastră, Ba e galbenă sau bleu, Ori e verde, ori roşcată, Sau e violet… vreo lună… -N-o fi neam de… curcubeu?!… -Nicidecum, e… libelulă. ***** Ouălor le e uşor Să se dea de-a rostogol, Dar să meargă – nu şi nu… Un ouţ rebel şi plin de năduf, S-a rostogolit Până-n cuib… de puf… De-astă reuşită s-a mirat, Şi-a continuat: -Oare n-aş putea… păşi?… Şi fără să-şi caute o… vină a lui, S-a lovit în frunte… -Iacă, moţ-cucui! Şi-a scos… pălăria şi-anceput zglobiu: -Piu-fiu-chiu… piu-piu… ***** Peste albul salcâm, Zumzăie-zum, Cântec de drag Orchestrat de zburătoare, La sărbătoarea nunţii florale… Zum-zumzăit Cu dulce nectar răsplătit; Licoare din floare Sorbită de zei în pocale… Mierificată… de lucrătoare, Ni-i dată şi nouă În cupe hexagonale… Nu e cumva… o eroare?!… ***** Pribeag, Aleargă dorul căutând… A găsit o floare, spinul l-a’nţepat, A plutit pe-o apă, valul l-a udat, S-a prins într-o horă, ceteraşu-i pază, A jelit o doină, fluierul veghează, S-a culcat pe-o pernă, somnul i-a furat-o… S-a plimbat cu-o birja, calul i-a luat-o, S-a urcat pe-o rază, soarele-i stăpân, A muşcat amarul, gustu-i e un chin… A zărit un licăr, ploaia i l-a stins, A cântat din frunză, vântul l-a învins, S-a ascuns în scâncet, plânsul l-a’nghiţit… A găsit alt dor… şi el rătăcit, Şi el dor pribeag… ***** Lebăda, În loc de scaldă, În a lacului oglindă Se tot uită şi se-ntreabă: -Nu-i aşa că… ce se-arată Ca o liană curbată, Ce se mişcă graţios, Când mai sus, când mai în jos, Ca o primă-balerină Cu puf alb ca de hermină, Aripi largi de zburătoare, Lăbuţe înnotătoare, Ce nu ţipă, nu suspină, Nu-i bărcuţă, ci-i… O zână?!… De-aşa… lungă întrebare, A rămas… tăcută-mută, Şi… cu gâtul mare. ***** Fluture, Strigăt de dor amuţit De-atâta durut tăinuit; Mereu călător, Pe nesfârşitul covor al florilor, Tu cauţi de-o viaţă; Nu poţi uita întâia dulceaţă: Fecioară de floare, Înamorată de aripa ta, seducatoare… Zadarnic… S-a stins lăcrimând petală după petală, Cu tine în gând, așteptându-te… goală… ***** Rebelele lumii, Ascund cu grijă mare Cui dau… ascultare. Iar ca muritoare, Sunt de-vo-ra-toa-re… În ochii de stele au luciri de iele, Adâncuri de ape, mări învolburate, Cântec de sirene, foame de hiene, Ulii pentru doruri, patimi în amoruri… Ţărmure-s de visuri Atâtor abisuri, Atâtor himere, răstignite-n ele… Frumoasele… lumii rebele. Toader Răduţă – Iaşi – 5 febr 2014Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania