Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Crăiasa
Publicat de Toader Răduţă, 2 febr. 2014
Crăiasa
Ce noapte lungă, fără de visări… Doar în urechi ne ţiuie ceva ; Nu-i licăr la ferestre, ca de zori, Şi de mormânt e parcă liniştea. Un „miau” de rugă scoate un pisoi, Şi-n ţăndări sparge somnul alungat ; Căci scâncetul lui pare de strigoi, Şi-n întuneric am sărit din pat. Ce casă-i asta?… Unde suntem noi?… -Unde eşti tu?… Pe nume ne strigăm; Ne regăsim la uşă amândoi Şi într-un glas copiii ni-i chemăm. Ceva în somn îngână negrăit, Şi ne simţim răsuflul uşurat… Dar bezna este fără de sfârşit Şi-o taină pare că ne-a’nconjurat. E noapte, zi, ori ce s-a întâmplat? Orbecăim, ne punem întrebări ; Nici foc în vatra, nici iluminat… Noroc avem de nişte lumânări. Acum pricepem şi ne-nfiorăm: Suntem zidiţi în albul hibernal… Este Crăiasa… şi chiar nu visăm… Nu e poveste, este… infernal !…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania