Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

CREŞTETUL MUNŢILOR ÎL MÂNGÂIA

Autor: lnvitaţie la lectură

Teodor EPURE

CREŞTETUL MUNŢILOR ÎL MÂNGÂIA

Vântul obraznic printre nori se strecura,
          Creştetul munţilor îl tot mângâia,
          Soarele ca un stol de lăstuni cobora,
          Pământul reavăn prin pomi respira.
          În câmpie un cântec nou murmura,
          Sub raze senine un fluture dansa,
          Din scântei câte o floare se înălţa,
          Timpul cristalin speranţe-mi aducea.
          Un miros de fraternitate simţeam
          Şi-un val de lumină pe frunte vedeam,
          Insectele înţepau aurul crud
          Şi-mi apăreau gânduri de cine ştie când.
          În valurile nopţilor senine
          Gândurile călătoreau spre tine,
          Căci focul iubirii-n mine s-a născut,
          Şuferinţele cu tine le-am împărţit.
          În amiezi cu soare de primăvară
          Ne-am dezvăluit amintiri până-n seară
          Şi robiţi de-atâtea şi-atâtea gânduri,
          Curioşi ne-am amintit de vechile timpuri.
          Dar timpu-a muşcat deja din inima mea
          Şi mă opresc să meditez la viaţa mea,
          Căci viaţa este-o curgere ne-ncetată.
          Iar apusul existenţei mă aşteaptă.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare