Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Crestomația Luceafărul – o necesară istorie a literaturii române contemporană 

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Crestomația Luceafărul -o necesară istorie a literaturii române contemporană 

Primit pentru publicare: 29 Dec. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj – Napoca
Publicat: 29 Dec.  2020
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Crestomația Luceafărul -o necesară istorie a literaturii române contemporană 

 

Motto: Omul e prin natura sa o fiinţă trăind în polis.
Aristotel

În condiţiile fenomenului de globalizare şi de integrare europeană a ţării noastre există riscul ca o parte din tezaurul cultural al neamului românesc să se piardă, aşa cum se întâmplă în prezent, sub pretextul îmbogăţirii limbii române cu englezisme şi americanisme, dispar cuvinte din dulcele grai românesc,  aşa că, “ANALECTE-adunate și alese de Ion Istrate și Dorina Rodu”, „CRESTOMAȚIE-anul al X-lea, 2018”, apărut online la Botoșani Editura Agata, sub egida prestigioasei reviste „Luceafărul”  devine o “ladă de zestre “ a spiritualităţii româneşti.

Cititorul, parcurgând paginile acestei lucrări coordonate de două personalități culturale, scriitori dotați cu harul talentului și iubirii de limba și cultura română, ale intelectualităţii botoșenene, şi nu numai, Ion Istrate și Dorina Rodu, are senzaţia că parcurge  istoria şcolii botoșenene, zonă în care a văzut lumina zilei Eminescu , care în pagini încărcate de cultură şi înţelepciune, ca nişte “turnuri “ înalte ale Cetăţii Moldovei, pun baza unei splendide construcţii pe care o numesc civilizaţia Logosului.

Citind acest volum mi-am adus aminte de ce spunea Friedrich-Wilhelm Nietzsche că: “Omul de cultură este un om care trăieşte, vede, aude, bănuieşte, speră, visează fără încetare lucruri extraordinare. “ 

Volumul cuprinde creații ale scriitorilor din țară și diasporă care au publicat creațiile lor în revista LUCEAFĂRUL, precum sunt: Constantin ADAM, Ciprian ANTOCHE, Lili BOBU, Georgeta BOLEA, Gheorghe BURAC, Ovidiu CHELARU, Alina COJOCARU, Gruia COJOCARU, Nicolae CORNESCIAN, Ovidiu M. CUREA, Mircea DAROȘI, Teodor EPURE, Vasile FILIP, Dorel Mihai GAFTONEANU, Vasile GĂUREAN, Marin IFRIM, Nicolae IOSUB, Ion ISTRATE, Vasile LEFTER, Camelia LUMINESCU, Voichița TULCAN MACOVEI, Boris M. MARIAN, Gheorghe MEDIAN, Ana Elena MÎRZĂ, Marin MOSCU, Victor MUȘAT, Dragoș NICULESCU, Constantin NITU, Ionel NOVAC, Cosmina Marcela OLTEAN, Mirela ONEA, Ion N. OPREA, Tudor PETCU, Dumitru PETRAȘ, Dan PRODAN, Dorina RODU, Paula ROMANESCU, Ioan ROTUNDU-DÂNGEANU, Lia RUSE, Teona SCOPOS, Ștefan SILVA, Nela TALABĂ, Victor TEIȘANU, Jan TRISTEA, Alexandru Florin ȚENE, Ionuț ȚENE, Titina Nica ȚENE, Cezar VASILESCU, Ioan VASIU, Nicolae VĂLĂREANU (SÂRBU), Emilia-Paula ZAGAVEI.

Profesorul  dr. Dan Prodan stipulează în prefața cuprinzătoarei cărți cuvinte de apreciere față de inițiativa celor doi autori, dar și al colectivului de redacție: “Revista Luceafărul are, de altfel, o tradiție în realizarea și editarea unor culegeri de contribuții sau ale unor producții livrești tematice ale colaboratorilor statornici și prolifici. Exemplu este seria Cărțile Revistei Luceafărul (CRL). Eu însumi, cu ani în urmă, am reunit într-un volum contribuțiile mele diversficate tematic, oferite publicului cititor prin Revista Luceafărul în perioada 2011 – 2015 (Dan Prodan, Secvențe critice. Autori și cărți în universul istoriografic, cu o Prefață de prof. univ. dr. Mihai Maxim, Editura Agata, Botoșani, 2015, 590 p., CRL 6). În concluzie, Crestomația este produsul, dar și etalonul activității Revistei Luceafărul în „Anul editorial 2018”. De asemenea, o carte de vizită reprezentativă a instituției Revista Luceafărul.ro. Și, nu în ultimul rând, un exemplu stimulativ pentru conturul activității revistei în următorii ani, în al doilea deceniu de prezență în peisajul literar – educațional – atitudinal românesc. La Mulți Ani Revista Luceafărul la primul deceniu de ființare și activitate! Noi succese și reușite în următorii ani ai celui de-al doilea deceniu de creație!”

Ion Istrate, directorul revistei „Luceafărul”, răspunde cu profesionalism la întrebarea ce și-o adresează “De ce o Crestomație din Luceafărul?”, cităm: “Această Crestomație și-a făcut loc în ideea noastră de a fi materializată, atunci când ne-am propus să marcăm cei 10 ani de activitate publicistico – literară a Revistei Luceafărul în format online – www. luceafarul. net – și în formatul tipărit, publicație fondată la Botoșani, în 7 ianuarie, și prezentată publicului la data de 11 ianuarie 2009. Mă simt obligat și onorat pentru a aminti aici, în gest de recunoștință și respect, numele unor oameni deosebiți care mi-au susținut propunerea aderând la Declarația Fondatoare a revistei: Prof. Univ. Dr. Olimpius Istrate; Publicist și Jurist Elisabeta Roman; Prof. Diana Aghiorghiesei; Prof. Dr. Lucia Olaru Nenati; Prof. Georgică Manole, Prof. Dr. Etnograf Angela Paveliuc Olaru; Prof. Dumitru Lavric; Ing. IT Doru Ștefănescu; Designer IT Marian Nazarovici; Ing. Ioan Burțilă; Prof. Lucian Manole și Filolog Olivian Ivaniciuc (în 2009, elev la Colegiul „Mihai Eminescu” Botoșani). În același timp, cu aceeași prețuire, evoc numele redactorilor șefi, în succesiunea-i firească: Georgică Manole (2009 – 2015); Dan Prodan (2016 – 2017) și Dorina Rodu (mai 2017 – 2018). Acest volum de analecte cuprinde ceea ce s-a publicat, în formatul electronic al revistei Luceafărul, în anul de referință – 2018 -, an important pentru români, sărbătorind Centenarul Marii Uniri (1918) și însemnat pentru publicația noastră, fiind în al zecelea an de activitate. Am numit-o „crestomație” și nu „antologie” pentru a distinge ușor structura și conținutul său, pentru că este o carte reprezentativă a textelor diferiților autori, scrieri cu valoarea culturală, filologică, filosofică, sociologico – civico – educativă, istorică și documentară”.

Volumul având 467 de pagini este structurat în două capitole cuprinzătoare: ” Publicistică“ și “Poezie“, în care sunt publicate creațiile scriitorilor care au văzut lumina tiparului în revista “Luceafărul” în număr de 51 de autori. Acest florilegiu de poezii, proză și prezentările de la începutul volumului, mă face să repet ceea ce spunea Henri Van Dyke:” Timpul e prea scurt pentru cei ce așteaptă, prea iute pentru cei ce se tem, prea lung pentru cei ce se vaită, prea scurt pentru cei care-l laudă, dar pentru cei ce iubesc timpul este veșnicie! “

Paginile rezervate articolelor, eseurilor, poeziilor, a prozelor, care vin din latinescul prosa, evidențiază polivalența evantaiului de stil și mod de exprimare al scriitorilor de expresie română. Acest fel de exprimare al ideilor în forma obișnuită a vorbirii poate fi epică, adică narează ceea ce scriitorul omniscient știe tot ce fac personajele sale, iar în cazul prozei realiste se identifică cu autorul articolele, eseurile, prozele, cuprinse în acest florilegiu, naratorul-personaj povestește o întâmplare în care este implicat direct, participând ca erou literar în succesiunea evenimentelor; dar sunt texte în care naratorul este confident căruia i s-a relatat povestirea ce, la rândul său, o istorisește altor personaje sau cititorului; naratorul poate fi, uneori, și mesager, transmițând mai departe auditoriului din text povestirea, întâmplările, evenimentele pe care le-a aflat el și le știe din alte surse, c-am astfel de elemente descoperim în narațiunile autorilor: În această CRESTOMAȚIE descoperim libertatea frumosului, mai ales în poezie, pe care o descoperim la poeții cuprinși în acest florilegiu, fapt ce mă duce cu gândul la zicerea lui Voltaire: ”Limbajul inimii nu cunoaște protocolul “. Acest volum este o oglindă în care se conturează panoramic și circular imaginea literaturii române contemporane, expresie a contribuției acestora la dezvoltarea literaturii române și culturii în spiritual național, ca să fii îndreptăţit să-ţi ospătezi semenii la cina cea de taină a desluşirii luminilor. Lev Tolstoi, obişnuia să spună că, în fiecare clipă, păşim pe lângă bunul Dumnezeu, dar fără să ne dăm seama de asta. Ca cititor de cărţi, ni se întâmplă şi mai des, ba mai ajungem, uneori, şi la sacrilegiul păşirii indiferente peste tot ce este dumnezeire, semn că minţile noastre, mult prea ostenite de trăirea clipei, nu mai au puterea desluşirii de divin. În cărţile omenirii, veşnicia deja a durat punte luminoasă spre lumină şi rari sunt cei care o şi văd, contururile ei vindecătoare fiind sufocate de narativul propriei existenţe, pe care ne tot străduim să o dedublăm şi, dacă se poate, să-i conferim şi un sens.

Acest florilegiu aparține, deopotrivă, prezentului și istoriei literare și reprezintă un exercițiu de asumare a Bibliotecii, dar nu o bibliotecă inertă, ci una vie, care se articulează  din ce în ce mai bine. Este o contribuție la nașterea istoriei literaturii ce iese la lumina tiparului sub ochii cititorilor.

Al.Florin Țene

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5