Poezia Dorinei este una marcată de nostalgii după peisajele reci dar frumos înnobilate ale iernii, nostalgii străpunse cu delicateţe de razele unei tristeţi pe care o consider premature tinereţii sale. Alte poezii sunt pline de metaforele ce curg ca o adiere plăcută a vântului călduţ de primăvară. Sunt metafore ce ţi se aşează pe suflet de parcă acolo le-ar fi fost locul din totdeauna.Nu lipsesc poeziile pastel, acele picturi în cuvinte la care râvnesc mai toţi poeţii dar care puţini reuşesc. La Dorina Rodu picturile în cuvinte, pastelurile, au farmecul florilor de câmp, de te întrebi dacă nu cumva asişti la naşterea unui Luchian al poeziei..
Dorina îndrăzneşte să cocheteze şi cu „Misterul destinului”, aruncând o privire în interiorul vieţii despre care doar intuim că ne-ar călăuzi paşii, acea viaţă care ne bucură sau ne sperie în neputinţa noastră de a-i descifra misterul. O numim prozaic destin, dar nu ştim de ce.
Cine este Dorina Rodu? Este o tânără din satul Călineşti – Bucecea decisă să se alăture vindecătorilor de sufletele împovărate de greutăţile vieţii şi să le însenineze cu arta de a zidi din cuvinte virtuţi ale poeziei, leac de a trezi pofta de viaţă la sufletele moarte.
Acest al doilea volum de poezie îi conferă Dorinei Rodu, dacă profesoara Silvia Lazarovici nu va schimba cutuma, să-i rezerve o pagină biografică în prestigioasa lucrare „Scriitori şi publicişti botoşăneni”, ediţia a III-a. Să mai amintesc că Dorina este redactorul şef al revistei literare „Luceafărul”, revistă editată tot de către Editura Agata patronată de acest extraordinar susţinător al culturii botoşănene care este Ion Istrate.