Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Cristin MAXIM BÎGU: când tu nu ești

     

    când tu nu ești

     

    atunci când tu nu ești
    în camera mea albă
    îți simt prezența ta
    prin geamul de la stradă

    atunci când tu lipsești
    din pragul meu nocturn
    privesc prea singuratic
    un cer… departe e diurn
    atunci când tu clipești
    te simt în depărtare
    îmi ești aproape totuși:
    te-ascunzi în depărtare azi
    atunci când ești plecat
    te simt mereu aproape:
    parfumul tău persistă
    în pieptul meu prosper
    atunci când tu nu dormi
    în nopțile cu rime
    mă obosesc ușor
    în somnul meu cuminte
    atunci când tu exiști
    în cartea de pe rafturi
    simt că pot crește
    în prefața veche-a cărții
    atunci când tu te-așezi
    la masa mea bogată
    îmi pare că domnesc
    în casa mea curată
    atunci când tu respiri
    mirosul unei zile noi
    eu par că-ți sunt pereche
    dorită și-nțeleasă
    atunci când tu reciți
    privirea mea ascunsă
    pot crede că nu sunt
    o palidă copertă
    atunci cînd tu citești
    la masă un jurnal
    mă vezi pe mine așezată
    pe rolul principal
    atunci când tu șoptești
    în taină un secret
    mă ademenești pe mine
    într-un nou dans cochet
    atunci când tu revii
    la casa noastră mică
    îmi pare că nu știi
    ce greu mi-a fost…
    atunci când tu m-abandonezi
    în brațele uitării,
    visez că tu-ncetezi
    să mă alinți absent
    atunci când tu nu crezi
    în firea mea modestă
    eu totuși pot să cer
    îmbrățișarea ta celestă
    atunci când nu eram
    speranța de la geam
    credeai că nu exist
    și totuși eu eram
    atunci când florile pe masă
    se ofilesc atent
    tu încă mai visează
    la mine eu te-aștept
    atunci când buza mea muțește
    urechea ta ascultă
    iar ochiul tău încă dorește
    vederea mea confuză
    atunci când vântul bate
    la pragul casei mele
    tresar în somn și poate
    speranțele dispar
    atunci când nu ajungi
    la ora ta permisă
    ghicesc că eu atunci
    te-aștept cu ochi prelungi
    atunci când cina-i pregătită
    pentru o masă-n doi
    eu sper să fiu iubită
    cum ai promis mereu
    atunci când patu-i gol
    pustiul mă-nconjoară
    și albă-mi este camera
    când luna îmi trimite lumina ei ușoară


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5