Boris MARIAN

Proză  mică

Criticul

Mare ca un elefant, ca o balenă, puțin efeminat din cauza acestor proporții,  era un critic extrem de sever, instabil în aprecieri, se entuziasma ușor ,apoi te lăsa în drum, te uita , ba se înfuria dacă îl căutai mai insistent. Cred că avea complexele omului care nu a dat roade mari în literatura pe care o slujea neobosit. A ridiculizat sute de candidați la glorie, cu un umor de o aciditate extremă, ar fi putut dizolva și aurul.  Nu l-am iubit, iar  entuziasmele sale mi s-au părut, cu întârziere, false. „Ai involuat” , zicea, „M-ai înjurat”, alteori spunea, deși nu era adevărat. Avea o soție blondă , vioaie și pragmatică. Mai avea o vilă cu grădină, ce mai , era aranjat, nu cred că din plocoane, nu era, așa cred, genul de apucător, probabil moștenise ceva pământ. Citindu-l , simțeai că are talent, umor, dar , foarte straniu, piesele sale de teatru, micile proze erau mult sub ceea ce scria în cronicile  literare cu totul agreabile, dacă nu te priveau ca autor. S-a dus ori va rămâne în istorie, nu știu.