Motto:  „Am văzut îngerul în piatră și am sculptat până l-am eliberat.” – Michelangelo Buonarroti

Astăzi, 21 septembrie 2024, în Sala expozițiilor Muzeului Scriitorilor Botoșăneni, din centrul istoric al Botoșanilor a avut loc Adunarea Generală membrilor  Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”.
Ședința a fost convocată de președintele Societății, scriitorul Ovidiu Chelaru, în conformitate cu prevederile Actului Constitutiv și al Statului de organizare și funcționare a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”. A mai participat cenzorul Societății numit prin Act Constitutiv, ec. Elena Halunga, membri redacțiilor revistelor de cultură „Luceafărul” și „Memento Mori”, Silvia Lazarovici, autoarea Dicționarului „Scriitori și publiciști botoșăneni”, Dorina Rodu, redactor al ziarului ,,Mesagerul de Nord”, Paul Mircea Iordache președintele Filiale Botoșani a Societății „Vatra Noastră Românească” și redactor șef al Revistei „Vatra Noastră Românească”, Ioan Rotundu Dângeanu – fondator și director al ziarului „Jurnalul de Botoșani”, ziariști și oameni de cultură, precum și „micii jurnaliști” de la Buzz Botoșani (telebuzz.ro), coordonați de Ioana Matfeev, care au adăugat prin prezența lor un strop din energia tinereții întregului eveniment.

Organizatorii evenimentului au fost: Fundația editurii Agata F.N.D.C., respectiv Muzeul Scriitorilor Botoșăneni, Societatea Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și Revista „Memento Mori” reprezentate prin scriitorul Ovidiu Chelaru, preledinte și vicepreședintele societății, Traian Apetrei, redactor șef al revistei „Memento Mori”.
Au intervenit cu alocuțiuni: Georgică Manole, Ștefan Bașno, Nicolae Brădățeanu, Constantin Cojocariu, Mirela Butacu, Constantin Adam, Clemența Vasilica Ciubotaru, Maria Panciuc-Bucătaru, Laurențiu Maftei, Ioan Rotundu, Vasile Tănase ș.a.
Acest eveniment a avut ca scop dezbaterea și stabilirea căilor de urmat a celor două entități culturale, pentru prezent și viitor. În cadrul acțiunii a fost prezentat raportul de activitate al Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” de către Președinte, Ovidiu Chelaru.
Aceste colective, care au pus penița și pasiunea în slujba culturii botoșănene, indiferent de obstacole, au un aport important zestrei literare botoșănene și continuă să contribuie la îmbogățirea semnificativă a culturii județene și nu numai. Ovidiu Chelaru, „vivantul senior”, cum l-a numit scriitorul și editorul Ion Istrate, este un adevărat model demn de urmat prin neobosita-i implicare în viața culturală botoșăneană, cât și prin determinarea cu care „luptă” împotriva nedreptăților care se strecoară, parcă din ce în ce mai des, și în lumea culturală. „Cu șase ani în urmă, când cei mai mulți dintre concetățenii mei cochetau cu cele sfinte pentru a-și asigura o veșnică și plăcută odihnă în Eden, personal deși aveam 87 de ani, am purces și înființat atât Societatea Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” cât și revista „Memento Mori”, cu sprijinul unor amici de suflet și simțire: Ion Istrate, Traian Apetrei, Constantin Adam și regretatul Dan Cristescu”, a declarat președintele Societății, Ovidiu Chelaru.

Directorul revistei Luceafărul (Botoșani), Ion Istrate, a evidențiat mesajul din esența operei, cât și a personalității scriitorului Ovidiu Chelaru: „Înțelepciunea senectuții creative i-a dat forță necesară de a fi un neobosit promotor cultural și apărător al valorilor noastre tradiționale, locurile natale și cele prin care viața le-a trecut, Botoșaniul său drag, fiind, toate, la loc de cinste în versul și proza Domniei sale, arătând că își păstrează contactul și cunoaște foarte bine realitatea socială și relațiile interpersonale determinate de aceasta. Așa a reușit să fie conectat la adânci meditații filozofice, prin expresii poetice cu o melodicitate aparte, specifică eleganței, insistând astfel, pentru un adecvat stil, o ars poetica de tip chelaruiană, surprinzătoare multor adepți a versului alb. Adept al unui mediu social bucolic, al mioriticului motiv de trecerea timpului, teme ale frumuseților efemere a lumii fizice, senectutea, solaritate ființei umane, cultul faunei și florei sunt teme mereu regăsite în scrierile domnului Ovidiu Chelaru. Toate acestea oferindu-i o caracteristică aparte, originală,  ca om de cultură și creator de cultură, un autentic ,,Honoris Civis Comitatus”. Și ca urmare, în semn de recunoaștere civică, deoarece prin operele și atitudinile sale, Ovidiu Chelaru, a adus o contribuție deosebită la dezvoltarea comunității botoșănene și a imaginii acesteia pentru afirmarea și promovarea identității naționale, i s-a acordat Titlul de „Honoris Civis Comitatus” de către Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară (deviza: „Prin cultură și educație să contribuim la dezvoltarea comunității ”).
În cadrul festivității, Societatea Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”  și Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară au acordat  diplome de onoare pentru aportul deosebit la îmbogățirea zestrei culturale, membrilor și colaboratorilor revistelor „Memento Mori” și Luceafărul (Botoșani).

În cele din urmă, convins fiind de un „bun amic”, scriitorul Ovidiu Chelaru a promis solemn că își va continua activitatea culturală și va rămâne în continuare pe baricadele vieții literare botoșănene, afirmând: „De curând, un bun amic mă sfătuia să nu renunț deocamdată la dulcea povară de a conduce cele două entități literare, Societatea Scriitorilor botoșăneni „Mihai Eminescu” și revista „Memento Mori”, cărora le-am dat viață, după cum se știe, cu 5-6 ani în urmă. Ascultător, promit că revista nu își va închide porțile, fără a mă strădui să împlinesc aforismul omului de stat și poet Solon (638 – 558 î. Hr.): „Nemo ante mortem beatus” – „Nu poți muri fericit / Dacă nu ai îndeplinit, / Idealuri cât și vise / Cu ferestrele deschise”.
Michelangelo Buonarroti afirma: „Am văzut îngerul în piatră și am sculptat până l-am eliberat.”, astfel a văzut și Ovidiu Chelaru puterea creației și importanța ei, la fiecare scriitor pe care l-a luat sub aripa revistei „Memento Mori”, „eliberând” puterea creației lor pentru viitor, prin paginile revistei care vor rămâne dovadă a vieții literare pentru generațiile ce vor urma.”.