Cronică de Expoziţie
„Ochii din spatele ferestrelor”

Autor, Gheorghe Median

In semn de omagiu adus oraşului Botoşani de Sfântul Gheorghe, ziua patronului său spiritual, şi din dorinţa de a oferi o sugestie celor care, de câtva timp, se preocupă de găsirea unui brand al oraşului, Muzeul Judeţean de Istorie, împreună cu Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, au organizat expoziţia „Ochii din spatele ferestrelor”, al cărei vernisaj a avut loc în ziua de 25 aprilie 2012, în Sala polivalentă a muzeului.
Tematic, expoziţia îşi propune să ilustreze prin imagini de epocă, o parte a patrimoniului arhitectural al oraşului şi personalităţi legate de acesta: ctitori, proprietari, arhitecţi, profesori, magistraţi, oameni politici, clerici, artişti etc.
Dincolo de considerentele de mai sus, am considerat necesară îmbinarea imaginilor unor clădiri, cu portretele celor care într-un moment al vieţii lor le-au animat, pe de o parte, pentru că puţini oameni fac o asemenea asociere, pe de alta, pentru a atrage atenţia asupra unor edificii publice sau private aflate în pericol – ameninţate de demolare, degradare, sau ignorate, pur şi simplu.
Credem că pentru botoşăneni, ca şi pentru cei veniţi din alte orizonturi, ca turişti, este interesant de ştiut că, spre exemplu, Palatul Administrativ al Judeţului şi Tribunalul Judeţean, construite la începutul secolului al XX-lea, au fost proiectate de celebrul arhitect Petre Antonescu, clădirile Halelor de Carne şi Peşte şi Uzinei Electrice a oraşului, datând din acelaşi segment de timp, au fost construite după planurile nu mai puţin cunoscutului inginer Anghel Salygni, proiectantul Podului Feteşti-Cernavodă, iar vechea clădire a Teatrului „Mihai Eminescu” construită între anii 1912-1914, l-a avut ca arhitect pe Grigore Cerchez, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi români, proiectantul a numeroase edificii în Bucureşti şi în alte oraşe ale României. Expunerea fotografiilor acestora lângă clădirile pe care le-au proiectat, este lămuritoare în acest sens şi în acelaşi timp vorbeşte, indirect, despre puterea economică a Botoşanilor, care-şi permiteau angajarea unora dintre cei mai renumiţi arhitecţi ai timpului, pentru realizarea unor construcţii de mare interes.
Desigur, că alături de cei sus amintiţi, figurează în expoziţie şi câteva personalităţi importante, legate de instituţiile care au funcţionat în clădirile respective: prefecţi, avocaţi, judecători etc. nume de rezonanţă în epocă nu numai prin funcţiile deţinute, ci şi prin alte activităţi care i-au consacrat – editori de ziare, publicişti, actanţi şi animatori ai vieţii culturale a oraşului. Îi amintim dintre aceştia pe prefecţii Ioan Mavrocordat şi Petre Irimescu, pe judecătorul Ioan Ciulei şi pe avocatul Dumitru Tudor.
Două dintre fotografiile expuse prezintă clădirile cele mai cunoscute instituţii şcolare ale oraşului din urmă cu un secol: cea a Liceul de Băieţi „A.T.Laurian”, inaugurată în anul 1885, şi cea a Liceului de Fete „Carmen Sylva”, cunoscuta Casă Manole, din apropierea vechiului tribunal judeţean, în care instituţia a început să funcţioneze din anul 1905. Imaginilor celor două edificii, reproduse după fotografii de epocă, li se alătură portretele câtorva profesori şi directori cărora li se datorează extraordinarul prestigiu al celor două şcoli: Nicolae Răutu, I.V.Luca, Emil Tokarschi, Gabriela Leonardescu, Valentina Mihăilescu, şi Maria Mascani. Unii dintre profesori (mai mulţi decât cei enumeraţi), apar pentru prima oară într-o expoziţie, locuitorii de astăzi ai Botoşanilor având posibilitatea să-i cunoască nu doar ca nume ci şi sub aspectul înfăţişării lor.
Un număr semnificativ de fotografii prezintă monumente de arhitectură religioasă, între acestea figurând bisericile „Sf. Nicolae” Popăuţi, ctitorită de Ştefan cel Mare în anul 1496 şi Uspenia, ctitorită de Elena Despot Doamna, soţia lui Petru Rareş, în anul 1552.. Celor două edificii le-am asociat portretele unora dintre slujitorii lor: Al. H. Simionescu, preot cărturar, fost protopop, bisericii „ Sf. Nicolae”, iconomul D. Stamati, care a asistat la botezul lui Mihai Eminescu şi Toma Chiricuţă, preot cu preocupări literare, prezent în presa literară botoşăneană interbelică, bisericii „Uspenia”.
Dăinuie încă la Botoşani o clădire, în care în anul 1868, trupa de teatru Mihail Pascaly, avându-l pe Mihai Eminescu sufleur, a dat mai multe reprezentaţii. Botoşănenii o cunosc sub numele de Casele Sommer, iar în expoziţie, alături de ea, au fost expuse fotografiile celor cinci actori ai trupei: Mihail şi Matilda Pascaly, Petre şi Maria Velescu şi Victor Privald.
Botoşanii au câteva zeci de clădiri, de mare valoare arhiteaturală, datând din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Am ales dintre acestea, asociindu-le personalităţile care le-au locuit, Casa memorială „Nicolae Iorga” cu portretele fraţilor Nicolae şi George Iorga şi a mamei lor Zulia Iorga; Casa Garabet Ciomac, cu portretele fraţilor Christian şi Emanoil Ciomac, primul avocat, scriitor, primar al Botoşanilor (1928 – 1929) şi senator (1933), cel de al doilea muzicolog, apropiat al compozitorului George Enescu; Casa Antipa, cu portretele cunoscuţilor biologi, fraţii Grigore Antipa şi Nicolae Leon; Azilul pentru bătrâni Sofian, cea mai frumoasă clădire a Botoşanilor, azi în anvansată stare de degradare, clădire donată de Nicolae Sofian, filantrop, fost primar al oraşului (1891), şi de soţia sa Ruxandra, pentru a fi folosită ca azil de bătrâni, cu portrele celor doi donatori. Am alăturat acestora, trei case cărora puţini le cunosc importanţa şi ştiu ceva despre locatarii lor: Casa Savinescu, locuită de avocatul Ramiro Savinescu, fost primar, prefect şi deputat şi de sora acestuia, Olga Savinescu, eminentă profesoară, directoare a Şcolii Normale de Fete „Despina Doamna” pe toată durata existenţei acesteia (1919-1938), Casa Darie, locuită de avocatul I..P.Darie, director al ziarului „Gazeta Botoşanilor” apărut între anii 1904-1911, primar al Botoşanilor (1921) şi prefect al judeţului (1926) şi de fiica sa Ileana Darie Turuşancu, una dintre cele mai renumite profesoare de limba română din oraş, cercetător ştiinţific, animator al vieţii culturale a Botoşanilor şi Casa Zorio, aparţinând inginerului italian, stabilit la Botoşani, Michele Zorio, autorul proiectul de aducţiune a apei potabile din Siret la Botoşani la începutul secolului trecut. Michele Zorio şi soţia sa Balbina care apar în expoziţie, sunt socrii matematicianului Octav Onicescu.
Desigur, expoziţia este mai amplă decât am descris-o în rândurile de mai sus, spaţiul insuficient de expunere determinându-ne să renunţăm la multe alte clădiri importante care şi-ar fi găsit locul aici. Ea este, ca orice expoziţie, doar o sugestie, o fereastră deschisă spre un orizont pe care fiecare şi-l poate lărgi oricât, iar frumosul şi romanticul Botoşani merită a fi ţinta unui asemenea demers.