Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Crucea – simbolul omului deschizând brațele, semnul înbrățișării  lui Dumnezeu

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 4 (124), Aprilie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Crucea – simbolul omului deschizând brațele, semnul înbrățișării  lui Dumnezeu

Primit pentru publicare: 08 Apr. 2019
Autor: Al. Florin ȚENE, Președintele National al Ligii Scriitorilor Români,Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință
Publicat: 10 Apr. 2019

© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

Crucea este prezentă ca simbol a unor credințe încă din antichitatea precreștină: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datând din veacul al XV-lea i.Hr. Crucea este un simbol din cele patru  simboluri fundamentale alături de cerc, centru si pătrat. Ea stabilește o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexă simbolistică. Ele au dat naștere unui adevărăt limbaj universal. Crucea simbolizează în esență pământul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare în diferitele etape de existență ale omului. Etapele coincid: omului-animal (orientare interioară), pământul (orientare temporală) și a sferelor cerești (orientare spțială).

Sinteza acestui simbol îl descoperim în toate ariile culturale și se dezvoltă, în fiecare din ele, în numeroase variante și semnificații.

Crucea apare pretutindeni pe monumentele din diferite epoci care se pierd în negura vremurilor. De-alungul vremurilor mulți oameni și-au pus întrebarea: ce a însemnat ea și ce înseamnă? În diferite locuri,,crucea a fost unealtă de producere a focului.

Așa cum se cunoaște descoperirea focului pentru omenire a fost o binefacere. Omul a putut să încălzească peșterile unde trăia, să-și lumineze bordeiele, să risipească bezna nopții. În aceste noi condiții, omul s-a simțit mai puternic.Focul l-a produs prin frecarea a două lemne uscate. Prin frecare a celor două lemne uscate, prin întretăierea lor, omul a văzut o cruce. Ce lua foc aducând bucurie și mirare omului primitiv.Toate aceste fenomene au venit din ancestral.În aceste condiții omul a descoperit că încrucișarea celor două lemne formează o cruce. În cruce simbolul vieții, al focului și al soarelui.Omul credea că marele astru ceresc, soarele, care răspândește lumină și căldură și viață, a coborât pe pământ și s-a întrupat în scânteile, în flăcările care apăruseră în fața lui, din frecarea a două lemne uscate în formă de cruce.Omul primitiv și-a dat seama că  focul produs de lemnele frecate în formă de cruce era același produs de fulgerele din timpul furtunii, când, după credința din vechime, zeii din ceruri aruncau săgeți de foc pe pământ. Soarele devenise un zeu, iar apoi au început să venereze și focul produs de ei, prin frecarea acelor lemne în formă de cruce. Adorarea focului era foarte răspândită în multe colțuri ale pământului. Și azi în unele religii se mai păstrează urmele acestui cult.Un imn persan care preamărește focul începe cu cuvintele: “O, tu foc, domn atotputernic, care te înalți de la pământ, foc ce răspândești cu flăcările tale strălucitoare lumină în împărăția întunericului, tu care cârmuiești soarta tuturor făpturilor, orice nume ar putea ele.Tu topești arama și cositorul; tu noaptea umpli de groază sufletul celui rău… “

Mai târziu unealta de producerea focului s-a schimbat și a căpătat forma așa-numitei zvastici, crucea încârligată. La încrucișarea a două bucăți de lemn se făcea un orificiu în care se introducea un bețișor rotund. Prin învârtirea rapidă a bețișorului oamenii reușeau să producă scântei. Crucea încârligată se întâlnește la multe popoare.Pe vremuri templele se construiau în formă de cruce, precum în China, India, Coreea, Mexic, Egipt și Grecia. Și pe teritoriul României bisericile se construiesc în formă de cruce. Simbolul crucii a apărut, deci, cu mult înaintea creștinismului.În basoreliefurilor  de pe diferite clădiri construite înainte de creștinism se văd imaginile regelui asirian Așunasirapal sau a marilor preoți Samși-Bin și Samși-Ublu, care au trăit cu 9-10 veacuri înainte de creștinism, cu crucea la gât, aceștia fiind păgâni. S-au găsit cruci cu prilejul săpăturilor din Micene și Cappadochia, datând dintr-o epocă cu 1200-1300 de ani înaintea creștinismului.

Cunoscând istoria apariției crucii, și simbolistica acesteia în creștinism, pot să spun, că acest simbol a apărut înainte de crucificarea lui Iisus, și spun că , în prezent, aceasta reprezintă trupul omului cu brațele deschise evocând universal  universului și îmbrățișând pe Dumnezeu.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5