Motto: „Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

Cu aripi de dor întinse…

Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina), inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale.

„Visele nu se risipesc dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.” (Pablo Neruda)

 

 

…Urmăresc cu pasiunea unei devotate Hero

Visul din antichitate… Să descopăr „punctul zero”!

Apariţia. Geneza. Şi întoarcerea „acasă”!

Teme grave, capitale… Oare câtor le mai pasă?

…„Ruinând moral Edenul”- cum se scrie prin gazete-

Primii apăruţi pe lume, neştiind de alfabete,

De compasuri, hărţi, busole sau de alte instrumente,

Au umplut întinsul Terrei în tumulturi de torente…

…Creşa-leagăn, „Alma-Mater”… Unde va fi fost aceasta?

Obosiţi de căutare, mulţi ajung să spună: Basta!

S-a tot răscolit cenuşa din ruinele bătrâne-

Probe-martor? Se rup rafturi… Dar obsesia rămâne!

…Răsfoind o carte veche, în Elada prind un „fir”…

(Tatăl, înţelept iar fiul, un rebel… nici nu mă mir!)

Fascinaţia plutirii printre palele de vânt…

Libertatea absolută…Dezlegarea de pământ…

…Creta, Minos, Minotaur… Labirinturi… Evadare…

Helios, Icar, Dedalus… Prăbuşirea… Stânci şi mare…

„Fuga din serai”. Ratată… Se va pierde în „exil”

Un naiv care ignoră… notele de la cadril!

 ………………………………………………………….

„…Ca mai vechiul meu prieten… Mi-aş dori să merg spre soare…

Am lăsat în urmă totul… Se văd crestele din zare…

Urc spre cerul invizibil… Oamenii sunt puncte mici… 

Sate şi păduri pierdute… Muşuroaie de furnici…

…Drumul liber către stele- calea spre eternitate,

Să privesc cum trec prin neguri de cortinele lăsate…

Sensul vietii ? O şaradă căreia i-am dat răspuns:

Nu puţini ar vrea o şansă… însă nu e de ajuns!

…Fără muncă şi chemare, necesarele… demersuri

Ca, iubind imensitatea, să cutreieri universuri…

Dacă voi privi la mine, sunt furtuna din pahar,

Pare o nimica toată… dar e mult când mă compar!”

…Explorând necunoscutul, Vlaicu şi-a găsit menirea

Prin întinderea de aer, străbătând nemărginirea…

Despicând curenţi puternici, o nălucă printre nori,

A pătruns în galeria marilor cutezători…

…Mi-l închipui demn ca Sfinxul dintr-o antică sculptură,

Impozant şi scump la vorbă, cu o scurtă „uvertură”…

Despre el cunosc puţine. Îi prezint o versiune!

Foaia de parcurs… idee! Zeul Shu în misiune!

…Modestie şi valoare. (Într-o trecere succintă!)

Patriot. Cu viziune. O săgeată către ţintă.

„Da, m-am menţinut în aer!”… „Evrika de mult dorită!”

Bucuria reuşitei… O redută cucerită!

…Calităţi. Profil. Voinţă. Multitudini de aspecte.

Inginer, pilot de marcă. Planuri, schiţe şi proiecte.

A ştiut să se impună. Insistent şi perspicace.

„Eminenţă” cenuşie! Admirabil de tenace.

…Don Quijote de la Mancha prin… „văzduhuri de impresii”!

Predispus… deloc, se pare, către nobile concesii…

Un Zephyr al României… În „gândacul” care zboară…

Demon-hidră din legende. (OZN… clasa primară!)

…Înălţime, timp, viraje, raid, traseu, aterizare,

Cunoştinţe, concentrare, calm perfect, îndemânare…

Semănând de la distanţă cu un greier mic pe cer,

Temerar precum grifonul, pasărea cu cioc de fier…

…Merită recunoştinţă…Şi cununa grea de lauri.

Mână ageră de meşter. Meteoric printre fauri.

Călător către departe. Un constructor genial…

Prometeul ţării noastre dintr-un mit fundamental…

…„Epocii de aur”, idol… (Nu vorbim de cea recentă!)

Unicat… inconfundabil! Cu specific de amprentă!

Un deschizător de drumuri… La „plafon” şi la „viteză”.

Tentative. Chiar recorduri. Fie spus în paranteză!

…Dedicat şi charismatic, „Zburătorul” multor visuri.

„Imperator” în campanii către margini de abisuri.

Viu temperament. Ambiţii. Un talent cu conştiinţă. 

A crezut că va învinge. Din întreaga lui fiinţă.

…Evoluţii tot mai bune…„bucle”, „loopinguri”, „terase”,

Acrobatice manevre şi ovaţii furtunoase!

Monstru sacru. Om-statuie. Îl „(pe)trecem” (pr)in revistă…

Încă un român de geniu. Dintr-o nesfârşită listă.

…Sub perdelele de vremuri, revelaţii stau ascunse…

Inovaţii si invenţii, unele cu greu pătrunse…

Vuia… Coandă… Goliescu… Paulat… apoi Brăescu…

O excepţie… femeie! Lângă „Tache” Brumărescu…

…Dar să revenim la Vlaicu, o prezenţă aclamată

Într-un număr de magie cu bagheta-i fermecată,

Un stăpân incontestabil peste înălţimi celeste

Şi reper în expoziţii… Personaje de poveste…

…Fruct de îndelungi strădanii după anii grei de şcoală,

Bine „şlefuit”, temeinic, fier bătut pe nicovală,

A văzut lumina zilei primul avion din lume-

Vultur din metal… „pursânge”! Noutate de renume…

…Singuratică fantomă. Peste vârfuri de Carpaţi.

Îşi dorea să treacă munţii. Cel dintâi dintre confraţi.

Un mesaj purtat spre „astre”. Naţiunii edificiu.

Prea puţini mai sunt ca dânsul… Caracter şi sacrificiu.

…Un gladiator… galactic! În arena-atmosferă.

Spirit tehnic. Academic. Campion. De carieră.

Ironii… Şi neîncrederi… Opozanţi… „Calamităţi”.

Spărgător de bariere… A învins mentalităţi…

…Un vulcan de plusvaloare. Dintr-o minte ascuţită.

Sfidător în faţa morţii. Datorie împlinită.

Spre imperiul cu himere a trecut de frontiere…

Îl citez pe prinţul Hamlet: „Restul este doar tăcere…”

…Despărţire prematură. Enigmatică plecare.

Au rămas nedescifrate. Semne mari de întrebare.

Miting. De triumf. Fanfară. Prezentare cu onor.

Premii, flori, bătăi din palme… Şi ieşire în decor!

…Părăsindu-ne în grabă, peste spaţii „riviere”,

Către lumi atrăgătoare după filtre bariere,

Nu părea deloc să fie firul ierbii de sub coasă

Când şi-a încheiat periplul printr-o moarte glorioasă…

…Luciul verde de pe câmpuri…Nu mai văd nici un vestigiu…

Martori oculari, nici unul! Nici macheta de prestigiu…

Relatări elogioase… Primii paşi cu prototipuri…

S-au păstrat frânturi tăiate… Amintiri „videoclipuri”…

…Câţi mi-au înţeles mesajul? …Pomenesc un nume mare,

Respectat de toată lumea… (Stimă, cinste şi onoare!)

Şi nici nu-mi îngrop „talantul”… (Chiar îmi „cade” bine mie!)

Ca atunci când faci o casă şi îi torni o temelie!

………………………………………………………………….

…Ce miraj, supremaţia! Să fii asul! Cel mai bun!

Toţi o vrem! Celebritatea! Salve şi afet de tun!

Cât trăim ne urmăreşte, zi de zi ne preocupă,

Dar scăpăm esenţialul… Ce lăsăm ca zestre… „după”!

…Nu e rău când e… pe bune! Rareori, e pe dreptate…

Ne lovim de nonvaloare, mai adesea, din păcate…

Ca o iederă pe ziduri, impostura se extinde…

Ambalaj cu etichetă… E o marfă ce se vinde…

…Un model de prin politici (copiat rapid în artă!) –

„Banii, rădăcini de rele şi o glorie deşartă”-

Este clar că mult prea multe ne conduc la…Herostrate,

Antic piroman ca Nero – dacă cercetăm „în spate”…

…Stând ca… paiele (!) pe apă, „bâlbâiţii” şi „guşaţii”(!)

Ies cu ample conferinţe sau banale declaraţii…

(Teorii discret mascate, uneori sfidând decenţa,

Îmbrăcând multiple forme, ne sufocă existenţa…)

…Ni se flutură propuneri… Astăzi, una, mâine, alta…

Şi mereu muşcăm momeala…Peşte gârlă are balta!

Cât de bine e… „uitată”(!) cheia magică sub preş…

Aşteptând de sus soluţii, ne rotim după cireş!

…Intrigi, uneltiri, manevre, la(n)ţuri, sforării oculte…

(„Un mandat… Să fie două?… Parcă mi-aş dori mai multe!

Mă mai răzgândesc o dată… Dacă s-ar putea, pe viaţă!”)

Curg discursuri siropoase… Până ne trimit în ceaţă…

…Haos. Nimeni nu mai ştie care-i stânga, care-i dreapta,

Se confundă plus cu minus şi intenţia cu fapta,

Falsul cu originalul, ignoranţa cu ştiinţa,

S-a impus indiferenţa la concurs cu elocinţa.

 …M-am aprins, precum se vede, m-a luat la vale gura…

Vă aştept, simpatici critici: „Hei, ai depăşit măsura!”

Dacă-i…ordin (!), cu plăcere! Busuiocul, hai, să-l…„dreg”:

„Gracias, hola, amigos… aşchii rupte din întreg!”

…Circ şi pâine? Da’ de unde!… Numai circul, cât încape!

S-a schimbat prioritatea, se „ard” pagini şi etape…

Doar umorul ne mai scapă de dureri adânci, profunde,

Câtă vreme adevărul… după deget se ascunde!

………………………………………………………………….

 …Everest de aspiraţii… Vlaicu, zbor, aeroplane…

Saltul unduit de păsări peste valuri de oceane,

Orizonturi larg deschise din vechi turnuri de castele,

Scări cu nevăzute trepte şerpuite către stele…

…Chiar din clipa decolării, la desprinderea de pistă

A intrat (curat pe merit!) în „elita progresistă”…

Piese grele din colecţii. „Exponate în vitrine”.

Cataloage cu iluştri. Pantheonuri arhipline.

…Firea sa ingenioasă şi-a găsit locul sub soare…

Un curaj la schimb cu viaţa. A plătit preţul cel mare.

S-a mai scris încă o filă- „Accidente şi dezastre”

Cu aripi de dor întinse către zările albastre…

„Cu penele altuia te poţi împodobi dar nu poţi zbura. Acest lucru nu-l prea ştiu oamenii dar îl ştiu păsările”. (Lucian Blaga)