Cugetări în versuri de Ovidiu CHELARU

Dura lex, sed lex

 Legea-i dură, dar e lege
Cine poate s-o dezlege,
Aplicată orişicui
Nu şi parlamentului.

Membrii săi pe cât se poate
Emit legi disociate,
Pentru ei, din greu să fure
Pentru proşti, ca să îndure.

Banul public cât el este
Se împarte ca-n poveste,
Grosul pentru cei voinici
Restul pentru licurici.

Ce-şi duc traiul ca un câine
Când şi când un colţ de pâine,
Le alină suferinţa
În acord cu neputinţa.

Datoriile abundă
Portăreii îi afundă,
Timp ce guvernanţii ţării
Strâng averi şi-n largul zării.

Prin venituri grandioase
Cât şi pensii fabuloase,
Stabilite tot de ei.
Mama lor de farisei!

Poate-n lumea de Apoi
Vom scăpa de-aceşti moroi,
Căci acolo alte legi
Vor voi să le dezlegi.

De la rob în post de-omidă
Până-n vârf de piramidă,
Toţi împart aceeaşi soartă
Din a veşniciei moartă.

 6.10.2016