Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Cumințenia satului… de Maria Adăscăliței. Și jalnic sună-un clopot…

    Cumințenia satului… de Maria ADĂSCĂLIȚEI

     

     

     

    Și jalnic sună-un clopot…

     

    Of, satul meu cuminte, hai, pune-te pe plâns
    Nici vara asta-n brațe copiii nu ți-ai strâns,
    O parte vin și pleacă, o parte te-au uitat
    În tine numai vântul mai trece pe-nserat.

    Așa prăpăd, bătrâne, războiul n-a făcut
    Să –ngroape viața-n lacrimi și casele în lut,
    Îți vând în taină țarini, bătrâne, și tu taci
    Dar  vor păstra străinii cărările cu maci?

    Izvoarele și crângul unde se-ntorc cocori…
    În cimitir morminte?…și luncile cu flori?
    Unde-odihneau străbunii și unde pășteau miei
    Unde  jucau mijoarca copiii mititei…

    O, satul meu cu datini, cu urători la geam,
    Dacă te pierd pe tine, pe lume ce mai am?
    Mi-e plin de jale glasul și sufletul mi-i gol
    Străinii te vor șterge, te-or strămuta la Moll.

    Pe stamba luncii tale, când înfloresc mălinii
    Cine-ți va-ntinde hora, dând mâna cu străinii
    Sau doinele pe dealuri din fluier în amurg
    Le-or mai cânta, bătrâne?… Tu taci doar lacrimi curg.

    Mai cheamă-mă, bătrâne, la nuntă și la hram
    Și iarna, cu Lumină, să te colind la geam
    Mai cheamă-mă când ploaia te-mbracă-n curcubeu
    Și când privighetoarea te scaldă-n cântul său.

    Te-au cumpărat străinii, cu țarini și cu grâne
    Pe-ascuns, în miez de noapte, degeaba plângi bătrâne,
    Ți-au îngropat trecutul și numele în humă
    Ca pe-un lepros te ceartă, ca pe-un bolnav de ciumă…

    Încet își duc la capăt, mârșavul plan bolnav
    Să-nstrăineze neamul plecat prin lume, sclav
    Să nu se mai vorbească de vatra ta în veci…
    Tu taci, te-neci în lacrimi, genunchii tăi îi pleci.

    Mai cheamă-mă când poama e de cules prin vii
    Și de prin lume cheamă-ți , bătrâne, ai tăi fii
    În brațe toți cu milă, cu dragoste te-om strânge
    Iar tu să râzi , hai râde, ai plâns destul, ajunge…

    Ți-e plin, bătrâne, chipul de lacrimi și mânie
    Și jalnic sună-un clopot, sărmană Românie…

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5