Laguna Periprava era un colț de rai. Apa avea o culoare fascinantă, un bleu-violet, unică de-a lungul Dunării, de la izvoare până la vărsare în marea cea mare. Era un dar pentru acest îndepărtat colț de țară. De aici până la primul oraș ,Tulcea, se ajungea anevoios, cu două curse regulate de vapor sau cu barca.
         Plajă nu avea laguna Peripravei, dar nimeni nu era supărat pentru asta.
          Era o zi obișnuită de iulie. Din cei câțiva liceeni care făceau naveta la Tulcea, la scăldat venise doar Riana Teodoru, relaxându-se după un bacalaureat luat cu 10.
Plutea visătoare pe spate când fu smulsă din visare de glasul dogit de țigări și băutură al tatălui, pescar din tată în fiu ,care acum era șeful cherhanalei.

• -Riana, e timpul să pleci la debarcader! Trebuie să ajungi la Tulcea înainte de ora 19. Trebuie să te pregătești pentru ultimul bal, balul de absolvire.
• -Tată, nu prea am chef să mă duc. Am o rochie demodată și voi fi ca o paiață.
• – Vorbești prostii. Cu rochia asta mama ta m-a cucerit la balul ei de majorat.
• -Alte vremuri!
• -Nu uita că ești cea mai frumoasă din Colegiu și din oraș.
• -Exagerezi, dragul și bunul meu tată!
• -Să zicem! Dar la bal tot trebuie să te duci. Am plătit pedagogul ca să transmită seara balului pe You Tube. Voi fi și eu părtaș la balul absolvirii, mândru de darul lăsat de buna mea soție, care ne-a  părăsit de multă vreme.
• -Bine! Îți promit că voi merge la bal, cu riscul de a lustrui scaunul. Cine se va înghesui să invite la dans o țărăncuță din uitata Periprava, sat cu pescari și deținuți?
• -Vom vedea  abia diseară cum stau lucrurile.
•                                                                      ***
•                             Riana se despărți de tatăl ei cu gândul nerostit de a mai rămâne câteva minute în lagună. Continuă să plutească pe spate cu ochii închiși. Fu scoasă din starea de visare de zgomotul unei ambarcațiuni cu motor, din care se auzeau râsete tinere. Când deschise ochii , avu o clipă de spaimă.  Barca se oprise chiar lângă ea. Cinci fete îmbrăcate în albastru și un tânăr în costum de marinar o priveau insistent, făcând-o să roșească, în ciuda faptului că nu era în costum de baie clasic. Purta șalvari albi asemenea grecoaicelor.
•         Primul care își sonoriză gândurile fu tânărul marinar. Mai târziu va afla că se numește Daniel Grigoraș, ofițer în paza de confluență. Acesta începu să vorbească încet, abia perceptibil:
• – Bună ziua, frumoasă naiadă! Ești adevărată sau ești sirenă și vrei să ne atragi în adâncuri?
• -Domnule ofițer! Sunt o fată obișnuită. Am terminat Colegiul Traian Vuia din Tulcea și în seara aceasta am balul de absolvire, la care nu știu dacă am să merg. Mă cheamaă Riana Teodoru și locuiesc în Periprava-Deal, Balul se ține la Tulcea. E timpul să plec. Vreau să prind vaporul de ora 14. Mai am de lucru și la recondiționarea rochiei de bal de la mama mea.
• -Daniel, am o idee. Noi suntem cinci fete pricepute în croitorie. Ce-ar fi s-o luăm la noi în cămin și să-i confecționăm o rochie de bal cum nu s-a mai văzut?
• -Puteți face voi asta? Bine,Monica! Colegele tale sunt de acord?
• – Da! Propunerea Monicăi fu aprobată cu entuziasm și bucurie.
• Intri în jocul nostru, Riana?
• – Sunt puțin confuză,dar mă las pe mâna voastră. Știu că ofițerii sunt oameni de onoare,așa că nu mi-e teamă de nimic.
• – Sus în barcă,Riana! Direct în atelierul de modă! Puteți și cînta ceva, frumoaselor. Riana  va fi vedeta ,regina balului. De asta vom avea grijă noi. Eu , ca șef, și voi cinci ca subalterni.
• – Să trăiți! S-a înțeles!
•                                                              ** *       
•           Domnule ofițer, vă rog să vă abateți puțin din drum pe la debarcader!Am un mic bagaj cu  lucruri personale. Am chiar și rochia pentru balul de absolvire.
• Rugămintea ta e ordin pentru mine.
• -Să nu exagerăm , omnule ofițer! Sunt o puștoaică amețită care nu știe ce vrea. Tot liceul am stat cu nasul în cărți și nu prea m-au interesat chermezele.
• -Domnișoară dragă, Riana, ești un adevărat înger. Va fi seara ta, prima în care vei înțelege ce frumoasă ești și cât de mult  te respectă colegii. 
• -Daniel, fetelor, colegii mei voiau sex, iar mie mi-a fost frică să nu greșesc în fața lui Dumnezeu.
• – Poate că astrele ți-au ursit alt drum.
• -Gata, am ajuns la reședița noastră. De aici pornim zilnic în patrulare.

Timpul a trecut repede. Mâncăm ce ne-a trimis de la popotă. Fetele se vor ocupa de rochia ta de bal. Tu vei fi doar privitor. Eu te voi vedea doar diseară ,la bal. Dacă ne vei invita.

•         După o masă frugală, Riana fu trimisă la odihnă.Și pentru ea, rochia va trebui să fie o surpriză. Riana , sceptică de felul ei, nu se aștepta la prea mari surprize. Va fi o rochie ca toate rochiile!  Ascultă totuși sfatul insistent al noilor ei prietene și se retrase în micuța cameră de oaspeți pentru puțină relaxare. La ora 18 va intra pe mâna celor mai talentate  și originale „specialiste” în evenimente mondene.
•                                                                    ***
•            Transformarea rochiei pregătite de Riana pentru bal se făcu repede. Fetele din echipa lui Daniel aveau de toate. Adăugară volănașe, fâșii de mătase de diferite culori  și,surpriză, chiar alge proaspete. Privită la rece, rochia părea mai degrabă o creație de carnaval. S-ar putea ca Riana să fie dezamăgită că i-au stricat rochia păstrată în cufăr mulți ani. Timp pentru alte modificări nu mai era. Mai aveau de făcut un machiaj solemn. Riana era șefă de promoție pe întreg Colegiu, nu-i așa?
•                                                                                 ***
•          Fetele puseră rochia pe umeraș și  așteptau curioase și temătoare reacția vedetei..
• Aceasta apăru la ora fixată. Întrebă de rochie și la vederea umerașului avu câteva clipe de derută. Nu-i venea a crede că vechea rochie de bal a mamei ei arată așa de fascinant.
• – Dragile mele , sunteți uimitoare! Ați creat deja un obiect vestimentar de mare casă de modă. Voi fi cea mai șic!
• – Vei fi și cea mai frumoasă ,Riana!  Sperăm ca machiajul nostru să nu te transforme în muma pădurii!
• – Atât vă trebuie! Vă pârăsc la Daniel!
• – A cam început să-ți placă marinarul!  Interveni malițios Marinela.
• -Vorbești în dodii. Nu cumva ești geloasă?
• – S-ar putea. Glumesc. Noi avem alt plan cu Daniel. Vrem să facem o tombolă și să-l tragem din căciulă.
• – Sunteți nebune de legat. Mersul cu șalupa în patrulare v-a cam țicnit.
• – Gata cu pălăvrăgeala! Ne iei și pe noi la bal?
• – Am de ales?

       Apăru și Daniel într-un costum enervant de alb.

• -La dispoziția dumneavoastră, domnișoare frumoase!
• – Vai ,Daniel, dar ce protocolar ai devenit! Înainte de venirea Rianei , erai mai butucănos. Mergem?
• -Toate pânzele sus, căpitane!

                                                           ***

         Sala de festivități a colegiului „Apolodor din Damasc” era doar la un sfert de oră distanță. Daniel trase șalupa la un debarcader privat. Șase fete coborâră voioase și sperau să petreacă o seară de vis împreună cu Riana. Nu excludeau nici vreo cucerire printre absolvenții Colegiului. Vorba ceea :„Vrabia mălai visează!”

          Sala de sport a Colegiului devenise un uriaș ring de dans.

•       La orele 20 punct, directorulColegiului ,Doru Merișoneanu, primi microfonul pentru  a anunța deschiderea tradiționalului  bal de absolvire, cu o trdiție de 50 de ani, adică o vechime cât vârsta colegiului.
• – Stimați colegi, distinși invitați, iubiți absolvenți!
• – Acest moment este așteptat încă de la examenul de admitere, care se va reintroduce la fiecare Colegiu. Avem o admirabilă tradiție academică. Sute de absolvenți au dus cu ei prestigiul Colegiului. Și astăzi, unul dintre cei prezenți, Ofițerul Daniel… credea că am uitat performanțele sale în canotaj. Greșit! Noi nu ne uităm valorile. Una dintre viitoarele nume care vor face să se vorbească de Colegiul nostru este cel al Rianei, eleva de 10 în toți cei patru ani. Ei i se cuvine cinstea de a deschide acest bal venit la doi ani de la Pandemie. Riana ai cuvântul!
• -Vă mulțumesc, domnule Director și dumneavoastră dragii mei profesori.
•  -Balul este al tuturor. Să ne bucurăm dar! Valsul celebru „Dunărea albastră” ne va purta pe fluviu de la izvoare până la vărsare în marea cea mare.-
• -Un moment Riana! Ca regină a balului meriți să porți o cunună de nuferi. Ai uitat că ești sirenă?
• O lacrimă străluci în ochii Rianei. De unde au aflat hoțoaicele că mama ei la ultimul bal a purtat o cunună de nuferi?
•                                                                    ***
•                Primele acorduri ale valsului lui Johann Strauss concomitent cu scăderea luminii creă celor prezenți la bal un sentiment de plutire.
•  Riana , ca regină a balului, invită la vals pe exigentul director al Colegiului, fericit pentru această onoare. Rând pe rând pentru două rotiri fură invitați și ceilalți profesori, chiar dacă cel de latină nu dansase niciodată vals.
• Riana era omul surprizelor .Invitară în cercul dansatorilor doamnele profesoare care parcă pluteau de bucurie în ritmul muzicii lui Strauss. Valsul fu repetat și toți invitații își potriveau pașii de dans cum puteau mai bine. După acest moment  original, balul reintră în normal. Absolvenții Colegiului veniseră și cu iubitele. Petrecerea începea să dinamizeze toate vârstele. 
•        Riana observă într-un târziu că Daniel, cel nominalizat de director, privea în gol pe fereastra larg deschisă. Cu pași siguri, Riana se apropie de el și îl invită la un tangou clasic, lipindu-se de el. În mijlocul ringului atrăgeau atenția prin eleganța mișcărilor. Melodia se opri calm, dar cei doi dansatori mai rămaseră un timp îmbrățișați.
• Cele cinci fete din escadrila lui Daniel începură să aplaude discret. Toată sala prinse sugestia și aplauzele se amplificară spre disperarea celor doi tineri care se țineau încă de mână roșii ca racii când dau în clocot.
• Daniel sărută mâna Rianei și o conduse la grupul de colegi înscriși pe carnetul de bal.
•           Frecvența dansului fu înlocuită cu lungi conversații la o cola sau la o bere. 
• Noaptea balului se scurse uimitor de repede. Grupuri, grupuri colegii părăseau sala mare și se îndreptau spre mijloacele de transport care să-i ducă în cele mai îndepărtate puncte ale deltei.Ultimii rămaseră cei din Periprava. Daniel și cele șase fete nu se grăbeau ,deoarece aveau mijlocul de transport asigurat. Programul de patrulare al șalupei de graniță era non stop. 
•        Riana își luă rămas bun de la firma organizatoare, verificând dacă au fost achitate la  toate obligațiile.
•        Șalupa era trasă la chei. Cu mai puțin entuziasm, fetele urcară în ambarcațiune, rugându-l pe Daniel să le ducă repede la Periprava.
•       Daniel era posomorât. Nu băuse nimic, dar avea o stare proastă. Era bântuit de gînduri negre.
•          Fetele se așezară pe bănci diferite, ca și cum nu s-ar fi cunoscut.
•  În megafonul șalupei se dădea buletinul Meteo: vânt puternic, valuri mari.
•  Daniel mai trecuse prin astfel de momente. Își continuă drumul, rugând fetele să-și pună centurile de siguranță și să aibă la îndemână vestele de salvare. Doar Riana nu se conformă recomandărilor. Râdea și fredona Dunărea albastră. 
• Un val uriaș trecu peste șalupă și luă cu el tocmai pe aceea care trăise cea mai frumoasă noapte din viața ei. După trecerea valului, fetele începură să țipe. Riana fusese luată de val. Daniel realiză pericolul și se aruncă în Dunăre. Riana fusese deja trasă în adâncuri. În fața șalupei plutea doar cununa de nuferi. Daniel se avânta în valurile deslănțuite ignorînd pericolul. Simțea că puterile îl lasă. Fetele își dădură seama că e în mare pericol și luară o hotărâre esențială. Două rămân pe șalupă,iar trei sar să-l salveze pe Daniel.
•        Ca la comandă, furtuna se liniști. În corola de nuferi a Rianei mai rămaseră doar trei flori. Riana dispăruse în adâncuri, ascultând chemarea celorlalte sirene.
•           La debarcader, plângând, îi aștepta un pescar de-o seamă cu pădurea Letea.
• –    Tot aici a fost înghițită de ape și mama Rianei. Era soția mea prin unire în fața lui Dumnezeu.

      VASILE LEFTER