Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

D.M. Gaftoneanu, Botosani, laureat, premiul AGATHA BACOVIA. Confessio

D.M. GAFTONEANU, laureat al premiul AGATHA BACOVIA,
Festivalul International de Literatura de la Mizil, editia a X-a, 2016-17.

 

 

 

 

Confessio

,,Binele poate rezista înfrângerilor. Răul, nu.” (R. Tagore)

 

…Distinși, respectabili convivi, iertați-mi modestul cuvânt,
solemn vă promit că voi fi cât se poate de scurt,
mai mult de atât, voi fi sincer cu voi,
precum o vedeți, eu admit nonșalant
că sincer n-am fost de demult
sau, fie, mă rog, n-am fost pe de-a-ntregul,
dar azi, când mă simt Oratorul,
un pic, Demostene, un pic din poetul Sofocle,
ceva din strategul Pericle,
un pic și din biblic tâlharul de-a dreapta,
vă spun hic et nunc răspicat,
întreg mapamondul să afle:
A-jun-ge! Nu pot să mai tac
când văd cum dispare Morala,
când văd cum Hazardul e rege,
când văd cum se schimbă într-una Cuvântul,
când văd că-i atât de puțin Adevărul,
când văd că-i atât de puțină Lumina,
când văd că-i atât de puțină Dreptatea pe lume,
când văd că nu-i nimeni puternic să-i spună:
A-jun-ge! A-jun-ge! A-jun-ge, acestui torent insipid,
suntem pe o cale greșită
iar farul cu dreptul de veto clipește,
aproape se stinge,
porniți imediat spre un nou început!
…Dispar în șiraguri steluțe stinghere,
amurgul coboară-n priviri de copii,
aud cu chemări disperate părinți strâmtorați,
pământul e mic, tot mai mic, tot-mai-mic,
izvoarele seacă iar apa e aur curat,
și munți, și păduri ca prin farmec dispar,
din albul cel pur ne sfidează catranul,
cu coasa-i tăioasă frenetic ne seceră moartea
încât, doar pro bono, desigur,
cu drag pentru voi mă sacrific
și-n semn de protest solitar, voi pleca pentr-un timp,
atât, nu mai mult, doar un timp, spre înalturi
și sper să revin ca un nou Prometeu
ce-și poartă făclia-addendum
cu foc-elixir-panaceu,
o cheie-răspuns la orice,
ei, culmea ar fi, tocmai eu, evident, am glumit,
căci știm și formal o repet, dim-po-trivă,
tot răul va trece atunci, doar atunci,
odată cu noi,
va trece, de fapt, doar odată cu mine,
persona non grata pe Terra,
umil personajul uman apărut din nimic,
numit pe nedrept, deseori, ca fi-in-ță su-pre-mă,
distinși, respectabili convivi, iertați-mi modestul cuvânt!

***

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

4 comentarii la acestă însemnare

  1. Nicolae Iosub spune:

    FELICITARI PENTRU PREMIUL PRIMIT! AVEM CU CE NE MANDRI! IN CONTINUARE TOT ASA!

  2. Gruia Cojocaru spune:

    Toată considerația pentru Valoare! Felicitări!

  3. calancia traian spune:

    Felicitări !

  4. Haivas Mihai spune:

    Felicitari, Dorele, ai talent, se vede stilul!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5