D.M. GAFTONEANU

Umbra lui mă urmăreşte…

Creaţie din grupajul „Iago şi Hyperion”. Prozopoem satiric, parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiţi de umor, cu accente din poezia „Criticilor mei” de Mihai Eminescu…

Motto: „Nu sunt nici măcar umbră. Sunt visul unei umbre.”(V. Butulescu)

 …Umbra lui mă urmăreşte peste tot pe unde-aş merge,
Chipul lui îl am în minte, niciodată nu se şterge!
Prea ades mi se întâmplă să fiu comparat cu dânsul…
(Dac-ar fi să pun la suflet, cred că m-ar lua şi plânsul!)
…Simpli cititori de carte sau chiar critici de valoare,
Toţi îmi spun acelaşi lucru: „Tu eşti mic iar el e MARE!
El- Poet, Luceafăr, Soare, cu gândire de savant,
Tu- cometă fără coadă, n-ai nimic, eşti diletant!
…El, ca spicul plin de boabe, dumneata, un simplu pai…
Stilul, rima, semnătura… ce mai!… de la el le ai!”
Nu e zi să nu apară câte un apologet:
…„Să-l citeşti, are de toate, e un geniu, e complet!”
… „Ce păcat că nu mai poate, el, o replică să-ţi dea,
Limba să ţi-o şlefuiască precum lemnul la rindea
Şi, ca grâul în combină, să fii bine scuturat
De neghină, praf şi pleavă… până când vei fi curat!”
…„Între voi e diferenţa ca între stilou şi toc…
Eşti cu el, din nordul ţării… nu l-ai întâlnit deloc?”
Iar capacul peste toate, întrebarea care vine:
„Totuşi, cum se face asta, că îl copii aşa bine?”
…Dacă văd că mă striveşte tăvălugul de păreri,
Unele îndreptăţite, altele, calomnieri,
Atunci, iată, tuturora, vă voi spune un secret:
Urmăriţi trei caractere: (dE), (Em), (gE) din alfabet…
…Veţi vedea, cum, impozantă, agăţată ca un scai,
Este litera „E” mare, UMBRA REGELUI MIHAI (!)…
Ca o haină mă îmbracă… (eu sunt…  cele trei mai mici!),
„Venusul”, pe-o stea pitică… ultimul dintre novici!
…Nişte „E-uri” cu valoare… peste toţi şi peste toate,
Au miros, aspect, culoare, gusturi, valabilitate-
Alţii se feresc de ele, însă mie… chiar îmi plac!
[ Parcă văd A.N.P.C.– ul (*), cu un semn discret… să tac! ]

…Cu zburdălnicie multă peste bunele intenţii,
Prin regatul unde rege e batalul cu pretenţii,
Sunt un miel ce-i tăvăleşte „săltăreţele dactile”,
„Iambii suitori, troheii”, toată pajiştea de file!
…Asta e, nu am ce face, sunt silit a recunoaşte:
Pe păşunea poeziei, geniul dumnealui mă paşte!
Iarba de sub pomi e fadă, eu vreau una naturală,
Nu un Sybaris (**) de vorbe, poezie de spoială!
…Cu umor, însă nu numai, voi intra şi eu în joc –
Pun pe foc un braţ de paie, iar deasupra, al meu toc! –
Prin ideea asta clară, în vorbirea mea prolixă,
Că Luceafărul se mişcă, Steaua Nordului e fixă!
…Cine-i una, cine-i alta… eu las loc de speculaţii,
Pâine albă pentru critici amatori de dizertaţii,
Pricepuţi la „demolarea” vorbelor meşteşugite,
Ceru-i plin de aştri, stele, cu trasee diferite…                 

  Nota: 

(*) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (n.a.)

(**) M i h a i E m i n e s c u, Satira III: „Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii?” (n.a.)

  D.M. Gaftoneanu, Botoşani, 2011