Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Dă-mi, Doamne, trupul înapoi!

    Dă-mi, Doamne, trupul înapoi!

    Spre-Acolo am plecat ieşind din tine
    precum îşi lasă şarpele-n pământ cămeşa,
    o, trup al meu, sărmane trup,
    cu greu te-am părăsit şi lepădat de dor
    şi de durere, de suspin, şi de-ntristare.
     
    Precum un laş, precum un hoţ, ca un tâlhar
    care-a furat, care a jefuit, care-a prădat.
     
    Spre-Acolo,
    fără inimă, fără pleoapă, cu resentiment
    şi-n mare grabă.
     
    Fără chip în oglindă, fără vorbă,
    fără suspin, întristare, durere.
     
    Spre-Acolo îndepărtându-mă,
    apropiindu-mă de nimic şi de nimeni.
    Măcar de nimicul din care-am pornit
    printre năzbâtiile Începutului dintâi.
     
    Ce amalgamate
    ne sunt rostuirile universale!
    Că toate au un început fără un capăt, de socot,
    să pot imagina nemărginiri şi veşnicii, nu pot
    tot rătăcind prin hiperspaţiul
    fără puncte cardinale.
     
    Şi cum îmi striveşte eterul nemateria,
    consubstanţialitatea,
    începe să-mi fie frică şi frig,
    ca o subtilitate a paradoxurilor.
     
    De undeva un gând curat mă împresoară.
    De undeva vine fluidul acela. Universal.
     
    – Dă-mi, Doamne, trupul înapoi!
    Mi-e dor de durere, de suspin, de-ntristare.
    Trimite ,,vo” înştiinţare popii
    şi lasă,
    mai lasă o vreme suflare
    şi-n trupul Caliopii.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5