DACĂ AȘ PLECA PE LUNĂ

Odată mi-a venit un gând de mărgele

Un gând ce s-aude departe de stele,

S-ajung c-o rachetă zburătoare pe lună

Și să plămădesc o lume tot mai bună.

Aș lua cu mine toți copiii lumii,

Soarele ce-a luminat planeta milenii,

Pacea simbolizată prin porumbelul alb

Care suie în albastrul cerului înalt.

Aș lua și o bucățică de pământ

Să observ copiii pe plajă alergând,

Să-mi amintesc de vatra străbună,

Să-mi țină de dor de a mea mumă.

Aș construi un pod cu multă lumină

Care să lege mereu pământul de lună

Și orice om să meargă pe noua planetă

Să se bucure de o viață liniștită.

Aș construi acolo și un mare palat

În care să locuiască întregul sat,

Aș vorbi la telefon cu sateliții

Și să mă audă cu dor și drag părinții.

Aș plămădi acolo un al doilea pământ

O planetă cu soare vesel luminând

Fără arme și bombe fumegând

Fără rachete deasupra zburând.

Articole asemănătoare