DACĂ AȘ PLECA PE LUNĂ
Odată mi-a venit un gând de mărgele
Un gând ce s-aude departe de stele,
S-ajung c-o rachetă zburătoare pe lună
Și să plămădesc o lume tot mai bună.
Aș lua cu mine toți copiii lumii,
Soarele ce-a luminat planeta milenii,
Pacea simbolizată prin porumbelul alb
Care suie în albastrul cerului înalt.
Aș lua și o bucățică de pământ
Să observ copiii pe plajă alergând,
Să-mi amintesc de vatra străbună,
Să-mi țină de dor de a mea mumă.
Aș construi un pod cu multă lumină
Care să lege mereu pământul de lună
Și orice om să meargă pe noua planetă
Să se bucure de o viață liniștită.
Aș construi acolo și un mare palat
În care să locuiască întregul sat,
Aș vorbi la telefon cu sateliții
Și să mă audă cu dor și drag părinții.
Aș plămădi acolo un al doilea pământ
O planetă cu soare vesel luminând
Fără arme și bombe fumegând
Fără rachete deasupra zburând.
Similare