Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Dagherotipuri din locuri fără timp

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 6 (126), Iunie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Dagherotipuri din locuri fără timp

    Primit pentru publicare: 08 Iun. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 09 Iun. 2019
    © Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

    Ştiam că în acea viaţă izbuteam să trăim
    îndeosebi tocmai acel trecut în care
    nu se întâmpla mai nimic important,
    exceptând, desigur, nălucirea
    că am fi putut exista chiar şi în gândurile
    celorlalţi. Despre altceva.
    Despre tot ce ar fi posibil
    în anumite circumstanţe;
    s-ar adeveri în puterea luminii
    eliberate de undeva din adâncuri
    golite de văzduh condensat.
    În deplinătatea altor nopţi,
    care erau, poate, ale altora.
    Ştiam că locuiam într-o urbe aparent existentă,
    întrucât vedeam cum nuanţele amiezii
    se depuneau pe văzduhul depărtărilor,
    precum oglindiri a tot ce părea
    cu totul altceva şi nu se mai putea numi
    aproape nicicum. Unde unii din cei ce rămâneau
    aici pentru tot restul timpului lor
    reuşeau să se simtă prezenţi.
    Vedeau cum începea fiecare zi
    şi cum trecea viaţa, lăsând tot mai multe fisuri
    în ziduri de piatră. Pe când alţii, amestecaţi
    cu umbre străine, nu mai întâlneau pe nimeni
    pe străzi lăturalnice şi nimic nu le mai aminteau
    vocile aduse aici de vânturi tot mai reci.
    Precauţi, ne priveau în treacăt,
    ca şi cum ar fi încercat să redescopere,
    undeva în hăul memoriei,
    fizionomiile celor plecaţi într-o altă viaţă.
    Pentru o zi sau chiar pentru o săptămână.
    Aşijderea nouă, probabil revenind într-un alt loc.
    Acolo unde nu-i recunoştea nimeni şi unde,
    într-un hotel oarecare, se putea rezerva
    tocmai acea cameră ai cărei pereţi
    n-au fost atinşi niciodată de umbre albastre şi vii
    şi mult mai uşoare decât aerul condensat,
    ce încă se mai putea respira,
    încă mai amintea clarobscurul acelui trecut
    în care nu se întâmpla mai nimic
    din tot ce ar fi rămas pentru totdeauna.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5