De ești femeie zămislită-n huma începutului de Timp,
N-ai teamă-n lume, căci tu ești zee coborâtoare din Olimp,
Ești mugur tainic ce străpunge neroditorul lut din lume,
Și fără tine nu-i culoare și nici iubire în cutume.
Ești izbăvirea-n drumuri grele care mișcă lumea stinsă,
Și-n albe jertfe lăcrimânde, ești prag de veghe necuprinsă,
Ești o iubire-n multe nume, ești zborul lumii-n începuturi,
Ești marea care naște viață chiar în furtunile cu vulturi.
De ești femeie, să n-ai frică-n viață când doruri zboară mute,
Căci neputința smulge temeri, și-atunci, și stelele sunt slute,
Nemărginirea și puterea îți stau de-a dreapta minții tale
Cu toate-n lumea asta rece, căci ești altar zidit în zale.
De ești femeie, ai curajul, să îți răstorni și-n neputință
Tot universu’-n lutul rece. Căci ești Olimpul în ființă!
23 februarie 2023 București DE EȘTI FEMEIE…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania