ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae Cornescian

De niciunde

Acest loc e mult mai vast decât tot ce se poate închipui.
Din cauza nuanţelor noi, dizolvate din alte nuanţe.
Din pricina luciului celest, îngropat în racle metalice
din adâncimi subacvatice.
E locul în care dăinuie tot ce se poate aminti
când eşti altundeva. Şi nu ştii că altcineva vede tot ce-ai uitat.
Ştie că cei pe care-i credeai morţi,
locuiesc tot aici. În acest oraş, de deasupra apei.
Între râuri policrome, primenind mai mereu
feştelile norilor magnetizaţi. Chiar dacă ei încă păstrează cerul
în memoria telefonului ori tabletei,
ca şi cum ar deţine ilustrate rare. Dintr-o altă viaţă.
Din timpul înstrăinării şi îndepărtării
de toate drumurile ocolitoare. Cu nisip presărat peste
urmele umede, ce nu mai duc nicăieri.
Chiar dacă aşteaptă şi pleacă
doar atunci când află că cei ce le seamănă,
la chip şi la gând,
părăsesc alte ţinuturi pentru totdeauna. Devin pământ
îngropat laolaltă cu văzduhul orizontului
stins pentru totdeauna. Pământ greu şi întunecat.
Trebuincios conturării apei ce susţine acest loc;
mult mai clar decât tot ce a existat oriunde altundeva.
În prezenţa luminii reale, redând în detaliu înfăţişările
celor uitaţi. În cele mai neaşteptate conjuncturi. Aidoma pozelor
întâmplătoare, pâlpâind pe ecranul telefonului
când te apelează vreun necunoscut. Când răspunzi şi uiţi
să te-ntrebi dacă acel om chiar există undeva. Oriunde.
Chiar şi în acest loc, mult mai amplu decât tot
ce se poate imagina.