De ziua lui Eminescu
de Ovidiu CHELARU

La un ceas aniversare fost-am iar la Ipoteşti
Unde firavi scriitori coborâţi din vămi cereşti,
Au rostit alocuţiuni înălţând cu măiestrie
Opera lui Eminescu şi-aşa sacră pe vecie.

Acest templu cât şi zi îndelung s-au bucurat
De mulţi oameni de cultură ce pios s-au adunat,
Marelui poet moldav ce-a servit graiul şi glia
Cu peniţa lui de aur, urmărind hegemonia

Unei naţii hăituită de vecini hulpavi prin genă
Pe fundalul Europei să o scoată din arenă,
Pentru care stăruinţă, în viaţă şi apoi
Suferit-a multe critici şi-un cortegiu de nevoi.

În acest siaj istoric când m-am dus la Ipoteşti
Am sperat ca vorbitorii mai pragmatici şi lumeşti,
Aborda-vor exclusiv viaţa, scrisul şi valoarea
Marelui poet luceafăr, ce împiedică uitarea.

Mi-a fost dat în schimb să văd cum anume politruci
Ca valoare literară la nivel de eunuci,
Au găsit de cuviinţă şi prilej să-şi facă lobby
Ca impuşi amfitrioni ce deţin forţa şi bobii.

Ce-au vorbit şi s-au pozat în această calitate
În speranţa efemeră că-n a lor posteritate,
Vor rămâne petru-o clipă pe altarul nud al lumii
O fărâmă în uitare nu mai mult ca valul spumei.

Ba mai mult unii din ştab, punând mâna pe pupitru
Profitând de asistenţă şi de liberul arbitru,
Au găsit de cuviinţă în stil propriu şi aparte
Să dea curs inoportun şi lansărilor de carte.

Despre cel sărbătorit, pauză mare şi tăcere
Amintit de cei în drept doar aşa ca o părere,
Că aici la Ipoteşti pe pământul încă reavăn
S-a născut şi a trăit un Luceafăr fără seamăn.

15.01.2011