Primit pentru publicare: 20 aug. 2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

Debut, în ,,Luceafărul” Botoșanilor

Radu CHIOREAN

Născut la 29 Mai 1972, în Sibiu. A studiat matematica. Iubește muzica si pe Emil Cioran.
Îi place să scrie poezii, proză scurtă și aforisme cu determinarea și bucuria unui mare iubitor de cuvânt și de Dumnezeu.

primăvară 

şi cum mă plimbam prin sufletul acestei femei 
am simţit o primăvară eternă 
o prospeţime ce nu se poate exprima în cuvinte 
ca o ploaie cu lacrimi de îngeri 
ce te-au strâns tare la pieptul lor 
dar acum eşti a mea 
pentru eternitate

forţa iubirii 

salturi de căprioare peste inimile noastre 
într-o pădure unde copacii au crengi de iubire 
tu eşti cea mai frumoasă floare 
inimile noastre s-au întâlnit pe un colţ de cer 
unde albastrul este cel mai frumos 
şi dansează în parfumul eternităţii 
cu forţa iubirii 
norii trec veseli ca o batistă albă şi pufoasă 
care ne şterge lacrimile de fericire 
în sfârşit 

caii albi

caii albi care au trecut prin fereastră 
unde au alergat 
să zburde liberi 
am deschis cartea vieţii mele 
şi-am găsit o pagină albă 
unde m-am regăsit absolut singur 
le miros copitele, sălbăticia 
şi sunt tras de alergarea lor 
peste pământ

Iubire

te-am aruncat într-o spirală atât de sus 
într-un balet metafizic 
încât ai rupt aripile îngerilor 
le-ai dat rochia ta parfumată 
să-și acopere rănile 
și-ai coborât la mine dezbrăcată 
să facem dragoste 
într-un pat de dor implantat în carnea noastră 
cu sângele inimilor noastre 
curgând cristalin 
prin pântecele zâmbind 
al copilului nostru 
de mult dorit

nuntă

suntem atât de frumoși împreună 
încât mâna lui Dumnezeu tremură 
când încearcă să ne mângâie 
lutul 
Îi șoptesc la ureche numele tău 
El se ridică în picioare și te sărută pe frunte 
mă ia de mână să-ți alegem rochia de mireasă 
buchetul de flori de la îngerii tineri 
inelul din inima cerului 
așez cea mai mare pasăre din univers 
pe umerii tăi 
cu aripile deschise spre răsărit 
și te sărut pe buze

cu tine

cel mai frumos anotimp e zâmbetul tău 
stelele sclipesc noaptea și ziua 
mătase între piepturile noastre

cu tine 
cerul e senin pe creștetul îngerilor 
nisipul din clepsidră 
face dragoste cu briza mării

cu tine 
Dumnezeu e gelos 
tace și recită o poezie 
lângă lumânarea noastră

cu tine 
sunt cel mai fericit bărbat 
și plutesc în genunchi 
peste întreaga lume

singurătate

aud îngerii cum respiră 
aș vrea să fiu singur 
adun niște tablouri cu flori 
și le pun în vază 
mă întind pe canapea 
într-un stil baroc 
cu mâna atingând trecerea 
trupul acoperit de-o culoare 
atemporală 
privesc pe fereastră 
să înțeleg de ce păsările nu plâng 
sau o fi zborul o batistă temporară 
o pasăre rătăcită cade în inima mea 
am prins-o 
o curăț de sânge 
și-o sărut pe gură 
aud îngerii cum respiră