Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

DEBUT LA „LUCEAFĂRUL”: DANIELA DUMITRESCU

Primit pentru publicare: 23 ian.2015.
Publicat de Lucian MANOLE: 24 ian.2015.

DEBUT LA „LUCEAFĂRUL”

Dumitrescu,DanielaDANIELA DUMITRESCU

 

Data naşterii: 19-05-1976
Locul naşterii: Focşani
Oraşul actual: Vaslui
Studii :Lic. Teoretic „M. Kogălniceanu”, profil limbi moderne
Apariţii : Revista literară A.V.A. (nr. 11, nr. 14 )
Revista Armonii culturale(30 aprilie 2014)
Antologia de versuri „Vise târzii
Antologia de versuri „Limba noastră românească
Membru in cenaclul Lira 21
Hobby: lectura, filozofia, muzica
Motto: „Mai bine mai târziu, decât niciodată.”

 

               Răsărit

Soarele aprinde cerul
Cufundat în adormire,
Dezlegând, astfel, misterul
Umbrelor fără simţire.

Sub o pătură făcută
Dintr-un rece întuneric,
El trezeşte-o rază mută
Din abisul ei feeric.

O trimite drept  iscoadă
Peste lumea amorţită
Ca în noapte să o vadă
De lumină dezgolită.

O, ce divă se arată
Şi ce scenă are-n cer!
Tot în juru-i se îmbată
Cu lucirea din eter.

Zorii sună deşteptarea,
Ochiul roşu se deschide
Şi cuprinde toată zarea.
Noaptea-n ceruri se închide.

Luaţi! Luaţi!

Dimineaţa se numără
corbii care îşi ascut
colţii.
Cât de frumos strălucesc!
Colţii, nu altceva.
Se reped, flămânzi,
să se înfrupte.
Îi las.
Ba nu, îi chem.
Îi îndemn să servească o mână.
-Luaţi-o şi pe cealaltă…
Un picior…
Două picioare…
Luaţi şi coastele să vă scobiţi
cu ele între colţi.
Dar sufletul nu li-l dau.
E al meu.
Îl păstrez numai pentru mine.
În rest…
Luaţi!
Luaţi!

 Am despicat speranţa

Am despicat speranţa-n multe fire
Şi-am obosit de-atâta numărat.
Niciunul nu era pentru iubire,
Aşa că toate-n urmă am lăsat.
Am vânturat  cu greu neghina-n sită,
Cu ochii am cernut atâtea ploi,
În cărţi am căutat de zor ursită
Şi-apusul l-am întrezărit în voi.

Pe pat de flori îmi odihnesc fiinţa,
Departe-mi pare cerul fără nori,
Însoţitor la drum îmi e credinţa
Că mâine voi renaşte tot în zori.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Flora M.Stanescu spune:

    DEOSEBITE VERSURI
    „Pe pat de flori îmi odihnesc fiinţa,
    Departe-mi pare cerul fără nori,
    Însoţitor la drum îmi e credinţa
    Că mâine voi renaşte tot în zori”.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5