Primit pentru publicare: 23 ian.2015.
Publicat de Lucian MANOLE: 24 ian.2015.

DEBUT LA „LUCEAFĂRUL”

DANIELA DUMITRESCU

Data naşterii: 19-05-1976
Locul naşterii: Focşani
Oraşul actual: Vaslui
Studii :Lic. Teoretic „M. Kogălniceanu”, profil limbi moderne
Apariţii : Revista literară A.V.A. (nr. 11, nr. 14 )
Revista Armonii culturale(30 aprilie 2014)
Antologia de versuri „Vise târzii”
Antologia de versuri „Limba noastră românească”
Membru in cenaclul Lira 21
Hobby: lectura, filozofia, muzica
Motto: „Mai bine mai târziu, decât niciodată.”

               Răsărit

Soarele aprinde cerul
Cufundat în adormire,
Dezlegând, astfel, misterul
Umbrelor fără simţire.

Sub o pătură făcută
Dintr-un rece întuneric,
El trezeşte-o rază mută
Din abisul ei feeric.

O trimite drept  iscoadă
Peste lumea amorţită
Ca în noapte să o vadă
De lumină dezgolită.

O, ce divă se arată
Şi ce scenă are-n cer!
Tot în juru-i se îmbată
Cu lucirea din eter.

Zorii sună deşteptarea,
Ochiul roşu se deschide
Şi cuprinde toată zarea.
Noaptea-n ceruri se închide.

Luaţi! Luaţi!

Dimineaţa se numără
corbii care îşi ascut
colţii.
Cât de frumos strălucesc!
Colţii, nu altceva.
Se reped, flămânzi,
să se înfrupte.
Îi las.
Ba nu, îi chem.
Îi îndemn să servească o mână.
-Luaţi-o şi pe cealaltă…
Un picior…
Două picioare…
Luaţi şi coastele să vă scobiţi
cu ele între colţi.
Dar sufletul nu li-l dau.
E al meu.
Îl păstrez numai pentru mine.
În rest…
Luaţi!
Luaţi!

 Am despicat speranţa

Am despicat speranţa-n multe fire
Şi-am obosit de-atâta numărat.
Niciunul nu era pentru iubire,
Aşa că toate-n urmă am lăsat.
Am vânturat  cu greu neghina-n sită,
Cu ochii am cernut atâtea ploi,
În cărţi am căutat de zor ursită
Şi-apusul l-am întrezărit în voi.

Pe pat de flori îmi odihnesc fiinţa,
Departe-mi pare cerul fără nori,
Însoţitor la drum îmi e credinţa
Că mâine voi renaşte tot în zori.