Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DEBUT LA „LUCEAFĂRUL”: DANIELA DUMITRESCU

    Primit pentru publicare: 23 ian.2015.
    Publicat de Lucian MANOLE: 24 ian.2015.

    DEBUT LA „LUCEAFĂRUL”

    Dumitrescu,DanielaDANIELA DUMITRESCU

     

    Data naşterii: 19-05-1976
    Locul naşterii: Focşani
    Oraşul actual: Vaslui
    Studii :Lic. Teoretic „M. Kogălniceanu”, profil limbi moderne
    Apariţii : Revista literară A.V.A. (nr. 11, nr. 14 )
    Revista Armonii culturale(30 aprilie 2014)
    Antologia de versuri „Vise târzii
    Antologia de versuri „Limba noastră românească
    Membru in cenaclul Lira 21
    Hobby: lectura, filozofia, muzica
    Motto: „Mai bine mai târziu, decât niciodată.”

     

                   Răsărit

    Soarele aprinde cerul
    Cufundat în adormire,
    Dezlegând, astfel, misterul
    Umbrelor fără simţire.

    Sub o pătură făcută
    Dintr-un rece întuneric,
    El trezeşte-o rază mută
    Din abisul ei feeric.

    O trimite drept  iscoadă
    Peste lumea amorţită
    Ca în noapte să o vadă
    De lumină dezgolită.

    O, ce divă se arată
    Şi ce scenă are-n cer!
    Tot în juru-i se îmbată
    Cu lucirea din eter.

    Zorii sună deşteptarea,
    Ochiul roşu se deschide
    Şi cuprinde toată zarea.
    Noaptea-n ceruri se închide.

    Luaţi! Luaţi!

    Dimineaţa se numără
    corbii care îşi ascut
    colţii.
    Cât de frumos strălucesc!
    Colţii, nu altceva.
    Se reped, flămânzi,
    să se înfrupte.
    Îi las.
    Ba nu, îi chem.
    Îi îndemn să servească o mână.
    -Luaţi-o şi pe cealaltă…
    Un picior…
    Două picioare…
    Luaţi şi coastele să vă scobiţi
    cu ele între colţi.
    Dar sufletul nu li-l dau.
    E al meu.
    Îl păstrez numai pentru mine.
    În rest…
    Luaţi!
    Luaţi!

     Am despicat speranţa

    Am despicat speranţa-n multe fire
    Şi-am obosit de-atâta numărat.
    Niciunul nu era pentru iubire,
    Aşa că toate-n urmă am lăsat.
    Am vânturat  cu greu neghina-n sită,
    Cu ochii am cernut atâtea ploi,
    În cărţi am căutat de zor ursită
    Şi-apusul l-am întrezărit în voi.

    Pe pat de flori îmi odihnesc fiinţa,
    Departe-mi pare cerul fără nori,
    Însoţitor la drum îmi e credinţa
    Că mâine voi renaşte tot în zori.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Flora M.Stanescu spune:

      DEOSEBITE VERSURI
      „Pe pat de flori îmi odihnesc fiinţa,
      Departe-mi pare cerul fără nori,
      Însoţitor la drum îmi e credinţa
      Că mâine voi renaşte tot în zori”.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5