Peste plaiurile lui Eminescu, peste bâtrânul Botoșani, asemenea fulgilor ce se aștern acum, de câteva ore, cam din același timp, au început dinspre Ardeal să cadă aștri, stele hiperdense, care, desigur, vor străluci și dăinui peste veacuri.

Iulius-Marius MORARIU, născut în 1991, la Salva, Bistriţa-Năsăud – eseist, teolog, poet – a debutat în revista ,,Răsunetul”, Bistrița, iar acum publică în revista noastră.

Atestat în Teologie cu tema ,,Cosmogonia la Sfântul Vasile cel Mare”, în prezent student, curs de zi, în primul an, la Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Istorie si Filozofie și, în același timp, student în anul al II-lea al Facultății de Teologie Ortodoxă, a semnat destule colaborări cu revistele ,,Sămănătorul”, ,,Confluențe Românești” și și-a atras,deja, distincții și premii privind activitatea culturală și de creație: Diplomă de excelență – ,,Astra Redidiva”, Năsăud; Mențiune la Olimpiada Națională de Religie, Buzău; Premiul special al Episcopiei Aradului la Olimpiada națională de ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.
Vă invităm, așadar, să lecturați:

Mănăstirea
Pe culmea cea încărunțită
A dealului din veci bătrân
Stă mănăstirea înlemnită,
Ofrandă-a blândului Stăpân.
Ea-n ziduri mari din piatră mută
Ascunde calde rugăciuni
Ce îngerii din cer le-ascultă
Și sfinții Domnului cei buni.
Aici muncesc cu sârguință
Dorind celeste răsplătiri,
Cuvioși ierei, ce cu credință
Își înfrânează-a lor simțiri,
Și-n grele și-aspre nevoințe
Petrec viața lor mereu
Și caste-s ale lor dorințe
Și dorul lor de Dumnezeu.

Portret tomnatic
1. Cutremurați suspină plopii
Și ape gânguresc în vad
Ademenind spre-adâncul gropii
Frunzișuri veștede ce cad.
2. Grăbit, pe bolta încruntată,
C-un iute și-aspru fâlfâit
Un stol răsare deodată
Și-și pierde urma-n asfințit.
3. C-un vuiet freamătă natura
Și pomii-așteaptă timorați
Un geamăt străbate făptura
Și munții cei ne-ncovoiați.