Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Debut la Luceafărul – Iulius-Marius MORARIU

    Peste plaiurile lui Eminescu, peste bâtrânul Botoșani, asemenea fulgilor ce se aștern acum, de câteva ore, cam din același timp, au început dinspre Ardeal să cadă aștri, stele hiperdense, care, desigur, vor străluci și dăinui peste veacuri.

    Iuliu Murariu [320x200]Iulius-Marius MORARIU, născut în 1991, la Salva, Bistriţa-Năsăud – eseist, teolog, poet – a debutat în revista ,,Răsunetul”, Bistrița, iar acum publică în revista noastră.

    Atestat în Teologie cu tema ,,Cosmogonia la Sfântul Vasile cel Mare”, în prezent student, curs de zi, în primul an, la Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Istorie si Filozofie și, în același timp, student în anul al II-lea al Facultății de Teologie Ortodoxă, a semnat destule colaborări cu revistele ,,Sămănătorul”, ,,Confluențe Românești” și și-a atras,deja, distincții și premii privind activitatea culturală și de creație: Diplomă de excelență – ,,Astra Redidiva”, Năsăud; Mențiune la Olimpiada Națională de Religie, Buzău; Premiul special al Episcopiei Aradului la Olimpiada națională de ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.
    Vă invităm, așadar, să lecturați:

    Mănăstirea
    Pe culmea cea încărunțită
    A dealului din veci bătrân
    Stă mănăstirea înlemnită,
    Ofrandă-a blândului Stăpân.
    Ea-n ziduri mari din piatră mută
    Ascunde calde rugăciuni
    Ce îngerii din cer le-ascultă
    Și sfinții Domnului cei buni.
    Aici muncesc cu sârguință
    Dorind celeste răsplătiri,
    Cuvioși ierei, ce cu credință
    Își înfrânează-a lor simțiri,
    Și-n grele și-aspre nevoințe
    Petrec viața lor mereu
    Și caste-s ale lor dorințe
    Și dorul lor de Dumnezeu.

    Portret tomnatic
    1. Cutremurați suspină plopii
    Și ape gânguresc în vad
    Ademenind spre-adâncul gropii
    Frunzișuri veștede ce cad.
    2. Grăbit, pe bolta încruntată,
    C-un iute și-aspru fâlfâit
    Un stol răsare deodată
    Și-și pierde urma-n asfințit.
    3. C-un vuiet freamătă natura
    Și pomii-așteaptă timorați
    Un geamăt străbate făptura
    Și munții cei ne-ncovoiați.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. dumitru spune:

      esti un coleg adevarat mult succes

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5