Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Debut literar. Cosmina ODĂGERU: AVENTURĂ DECEDATĂ PREMATUR (autopsii)

    odogeru,cosmina

     

     

     

     

    Debut literar: Cosmina ODĂGERU

    Cosmina Odăgeru, născută în Sighetu Marmaţiei, acum mai puțin de 18 ani (1 aug.1997), locuiește în Baia Mare, Maramureș.

    Vine, pentru prima dată, acum la Luceafărul din plaiul eminescian cu:

    AVENTURĂ DECEDATĂ PREMATUR

    (autopsii)

    balada iubirilor pierdute la cazino

    1

    ce poetic ce frumos e somnul nostru împreună
    stau & îl privesc de la distanță (mă-ntreb cât ne-ar lua dac-am străbate edenul
    doar cu merindele din geantă câte priviri am simți câte arome am vedea
    cât de dulce ar fi pericolul dacă ne-am duce singuri înspre el)
    dacă eu sunt eva fii tu șarpele care mă-ndeamnă & lasă-l pe adam să se rostogolească pe pământ de dorință
    sau fii pomul ce ține umbră întregii creații & dă-mi mie privilegiul de a fi un simplu măr otrăvit cu sărutul cel dintâi
    ne rămâne doar să ne completăm pentru eternitate

    în balada iubirilor pierdute la cazino.

    2

    când mă vezi că vin în grabă & în mâini am buchetul de profiterol
    ce-mi tremură de parcă ar vrea să scape (dar nu-l las nu-l las căci trebuie să fie martor al iubirii)
    să-ți pleci capul înspre mine & să-mi zâmbești cu răbdare & doar un strop de amăgire
    căci mă pregătesc să fiu mireasa ce de la nuntă asta va pleca doar în mormânt
    * în mormânt de iau cu mine iubite nu-ți fie frică
    ne vom îmbrățișa & acolo ca în patul conjugal & voi lăsa întunericul să ne facă poze
    să le pună pe prima pagină din ziar & să nu uiți să zâmbești vreau ca prima pagină din ziar să aibă ca titlu

    aventura noastră decedată prematur.

     

    când se lasă seara pe grănicerilor

    a r s u r i  d e  ț i g a r ă  p e  î n c h e i e t u r i  f i n e

    bețișoarele astea parfumate nu se vor împărți
    niciodată la doi s-a înecat & clepsidra valizele sunt
    mult mai grele decât erau când am venit.

    aveai 17 ani când te-ai îmbătat prima oară în noaptea
    aia ți-ai deschis sufletul & din torace ți-au ieșit doar
    molii amorțite de almdudler cu votcă ți-am spus că
    mi-ar plăcea să am un băiat & o fată dar heroina nu
    poate să unească o familie urmărește reclamele
    dacă nu mă crezi brațele tale mă mai apasă și acum
    coastele nu pot să țină atâtea anotimpuri unde erai când
    se termina august în gara de nord am rămas doar eu &
    biletul care nu te-a mai cunoscut niciodată.
    *
    punct & de la capăt se lasă cortina dacă nu ne
    aplaudă nimeni să ne aplaudăm singuri amor
    cărtărescu spune că ninge pe colentina cred
    că ninge & peste noi ambuteiaj pe autostradă în
    plină furtună de zăpadă eu pe gene am doar praf
    sticlele astea de bere păstrează gustul tău le-am rupt
    etichetele aveau amprentele tale e marți seara
    & barurile sunt închise mereu mi-a plăcut pericolul
    cândva mi-ai plăcut & tu dacă vreodată ți se face
    dor de mine sunt lângă statuia ostașului român nici
    acum nu știu la ce se referă toate semnele astea
    de circulație.

     

    n-am mai scris altă romanță  

    (port noaptea dialoguri cu mine
    monologul ăsta a văzut deja prea multe
    apusuri în doi)

    te iubesc –“
    te iubesc chiar dacă urăsc cuvântul
    chiar dacă mi-e greu uneori să mă iubesc & pe mine
    te iubesc pentru că e mai simplu
    decât să-mi redactez lucrarea de doctorat
    te iubesc pentru pentru că ești singurul ce-mi mai
    alimentează nevroza.
    tu & cu mine suntem o legendă vie
    suntem vladimir script 12 pe când ei
    sunt times new roman pe certificatul nostru
    de garanție scrie că suntem legați
    până la ultimul crăciun când ne-am cunoscut
    n-aveam nicio idee că nuca nu se potrivește
    în perete.

    te atingi ca să mai simți un strop de sinceritate
    căsnicia noastră îți pulsează încă-n vene la ce e bun nor
    de ploaie dacă ține umbră doar peste motivele tale să
    mai speri – n-am înțeles de ce pleacă anxietatea când
    suntem singuri & goi dar degetele astea au știut mereu
    unde apune soarele.

     

    se termină

    îl privesc și dintr-o dată înțeleg la ce se referă furtuna
    când se lovește trist de pereții noștri de marmură albă
    ei doi s-au completat mereu în nuanțe contrastante
    azi mă lovesc razele mai mult ca niciodată

    când te doare înseamnă că îți pasă –€“

    cuvintele lui și-au pierdut ecoul de când vorbim
    amândoi aceeași limbă o știe & el
    o aflu & eu
    nu mă doare victor dar credeam că ehcinocțiul
    e mult mai departe trebuie să înțelegi că mă surpinde
    fiecare zi de octombrie astea sunt semnele timpurii
    ale demenței la un om îndrăgostit.

    victor pictează eu respir – habar nu ai ce înseamnă
    asta pentru mine de când am început să învăț
    franceza am știut că mă pregătesc să traduc iubirea
    iubirea nu înțelege iubirea nu vrea
    cred că ți-ai uitat încă amprentele pe venele ei subțiri
    ia-le înapoi poate îți vor lipsi vreodată
    nu vreau să îți mai aud vocea când vorbesc cu mine
    mi-ai intrat în creier de prea multe ori
    poate orice anevrism are de fapt un nume
    vreau doar să mai adorm o dată sub cireșul din grădină.

    fluturi

    sunt zile când mi-e dor
    de tine & de colecția ta
    de fluturi
    aveai atât de mulți
    că i-ai pierdut prin tot orașul
    i-ai lăsat să zboare
    duminica la amiază
    zeci de mii de aripi colorate
    bântuie orașul –
    tu nu ești nicăieri.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5