Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Decembrie în Ardeal

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Decembrie în Ardeal

Primit pentru publicare: 19 Dec. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 20 Dec. 2019
©Vasile Găurean© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

 


 

Decembrie în Ardeal

 

                Mi-a înverzit salata în grădină, de ai crede
               Că-i april. Şi  pătrunjelul verde-aşa cum
                Verde-i viaţa vara şi-ndată mă gândii
                La cel Villon Francois, ce-n vers se tânguia
                ,,..că n-avui troc, nici farfurie/ Şi niciun fir
                De pătrunjel.” Ei, iacă ici pogonul verde
                Pentru o pantagruelică tocană, udată cu
                Vin roşu de Bordeux, pentru poeţii galici
                Săraci ca sărăcia, aşa cum fu Francois.
               Cu ochii mari,  extratereştri, stăm, privim:
                Că iarna unde-i ? ,,O fi mâncat-o lupul”,
                Precum ziceau străbunii, zâmbind cu înţeles?
                ,Ou son les neiges d’antans?” Da, ,,unde-i
                 Oare omătul  altor ani?” încât ,,trosneau
                 Sub îngheţata Lună stejarii” pădurii la Mirceşti?
                 Bacovia unde-i? Cu al lui  ,,Decembrie”
                 De albul să te-ngroape ca-ntr.un final de lume?
                 ,,Aussi les loups.”Da, lupii unde-s? Aceia
                 Cu groaznic hămăit  şi spaime, precum narează
                 Cu lira îngheţată  poetul moldav, Signor Antoche.
                  Ce-nfiora odată ne  par poveşti de seară,
                  Că-n translivane spaţii  sunt zori de primăvară
                                                x
                  Pierdută nu-i speranţa, căci ştie Acel ce făcu
                  Soare şi mândre Constelaţii, puzderie de stele
                  Sub Orionul iernii, ce-i trebuie-omenirii.
                  Curând zbura-vor fluturi din cerul de zăpadă
                  Şi clinchete de sănii şi glasuri de copii.
                  Poate se-ndură Milostivul de cei săraci,
                  De vetre stinse, de prunci sărmani, de mume
                  Şi de Villonii Francois  ai ăstui veac, de lume.

                                                          

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Ciprian Antoche spune:

    Stimate domnule profesor Găurean!
    Poemul dumneavoastră denotă o cunoaștere aparte a cuvântului, a slovei și a stihului scris și mai ales a buchiilor ascunse între coperțile cărților ce au fost cetite cu mare drag și cu o deosebită responsabilitate.
    Sincere felicitări pentru clipa de frumos într-un popas literar respectabil!

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5