Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Decembrie în Ardeal

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Decembrie în Ardeal

    Primit pentru publicare: 19 Dec. 2019
    Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
    Publicat: 20 Dec. 2019
    ©Vasile Găurean© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

     


     

    Decembrie în Ardeal

     

                    Mi-a înverzit salata în grădină, de ai crede
                   Că-i april. Şi  pătrunjelul verde-aşa cum
                    Verde-i viaţa vara şi-ndată mă gândii
                    La cel Villon Francois, ce-n vers se tânguia
                    ,,..că n-avui troc, nici farfurie/ Şi niciun fir
                    De pătrunjel.” Ei, iacă ici pogonul verde
                    Pentru o pantagruelică tocană, udată cu
                    Vin roşu de Bordeux, pentru poeţii galici
                    Săraci ca sărăcia, aşa cum fu Francois.
                   Cu ochii mari,  extratereştri, stăm, privim:
                    Că iarna unde-i ? ,,O fi mâncat-o lupul”,
                    Precum ziceau străbunii, zâmbind cu înţeles?
                    ,Ou son les neiges d’antans?” Da, ,,unde-i
                     Oare omătul  altor ani?” încât ,,trosneau
                     Sub îngheţata Lună stejarii” pădurii la Mirceşti?
                     Bacovia unde-i? Cu al lui  ,,Decembrie”
                     De albul să te-ngroape ca-ntr.un final de lume?
                     ,,Aussi les loups.”Da, lupii unde-s? Aceia
                     Cu groaznic hămăit  şi spaime, precum narează
                     Cu lira îngheţată  poetul moldav, Signor Antoche.
                      Ce-nfiora odată ne  par poveşti de seară,
                      Că-n translivane spaţii  sunt zori de primăvară
                                                    x
                      Pierdută nu-i speranţa, căci ştie Acel ce făcu
                      Soare şi mândre Constelaţii, puzderie de stele
                      Sub Orionul iernii, ce-i trebuie-omenirii.
                      Curând zbura-vor fluturi din cerul de zăpadă
                      Şi clinchete de sănii şi glasuri de copii.
                      Poate se-ndură Milostivul de cei săraci,
                      De vetre stinse, de prunci sărmani, de mume
                      Şi de Villonii Francois  ai ăstui veac, de lume.

                                                              

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Ciprian Antoche spune:

      Stimate domnule profesor Găurean!
      Poemul dumneavoastră denotă o cunoaștere aparte a cuvântului, a slovei și a stihului scris și mai ales a buchiilor ascunse între coperțile cărților ce au fost cetite cu mare drag și cu o deosebită responsabilitate.
      Sincere felicitări pentru clipa de frumos într-un popas literar respectabil!

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5