Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DECEMBRIE SE ÎNTOARCE, de Stelian Platon

    Decembre se întoarce

    Dorinţa mea apune, iarna zace-n pomi,
    Cărările se duc înspre eternitate,
    Decembre se întoarce, sub norii săi molcomi
    Trec ciorile grăbite cernind singurătate.

    Ce tristă seară este lipită-n geamul meu,
    Sub aripile ude un înger se chirceşte,
    Decembre răsuceşte în seara asta ţara,
    Sub prapuri de cristal pârâul sfânt icneşte.

    Ca nişte mori de vânt viscolul vuieşte,
    În bezna fulguită un clopot rece bate,
    Iar în noaptea groasă cu sclipiri de stele,
    O pasăre de taină strigă după moarte.

    Se plimbă în clepsidră nisipul cumpătat,
    Lătratul răvăşit e vis de grea ocară,
    Veciile sunt moarte, iar timpu-ngenuncheat,
    Pe sforile tristeţii durerea mea coboară.
    03 Decembrie 2010

    La ora nopţii

    Aşa te văd acum la ora nopţii,
    Aprinsă lângă stele tremurânde,
    Aş vrea să te aduc în drumul sorţii,
    Cu visele din somn alunecânde.

    Arată-te în poarta ta de crini,
    Amirosind a lună şi a rouă,
    Purtând pe cap coroană de lumini
    Şi ochii strălucind a lună nouă.

    Între noi se aprinde noua cărare,
    Ard păsări la răscrucile de stele,
    Şi strigăte străbat ademenitoare,
    Când îmi scotocesc depărtările mele.

    Aşa risipă nici n-a mai fost,
    Pereţii par acum că au să cadă,
    Zăpada-i mai albă decât a fost
    Iar o linişte dă buzna în stradă.
    05 Decembrie 2010

    Te aştept

    Te-aştept rezemat de-o idee proscrisă,
    Prin frigul casei mele trecea un zeu de fum,
    Absenţa ta smulgea arbori grei din mine,
    Iar vântul agitat mă-ntreba de tine.

    De-atâta augustă toamnă nu mai am habar
    Şi ploi morocănoase ce bat fereastra mea.
    Cuvântul mi se sparge şi vomită sânge,
    Pe umeri port un vis care mă înfrânge.

    Dar cât să mai aştept s-a înnoptat în mine,
    Drumul mi-e tăiat de zodii ascuţite,
    Aş vrea să adorm în faptu-mbrăţişării,
    Iar chipul tău să fie martoru-ntâmplării.
    01 Decembrie 2010

    Pe urmele paşilor mei

    E vârsta aceasta, lună plină de toamnă
    Şi urcă în tren un gând către tine, doamnă.
    Un duh răcoros apleacă toate florile,
    Sub pleoape se-adună însingurările.

    La umbra încremenită a unui foc stins,
    Copilul din mine-i parcă tot mai învins;
    Iluzia mea oarbă te aşteaptă în casă
    Şi-n vis îmi veneai spre mine mireasă.

    Curaj n-am avut vreodată să-ţi cer
    O privire, care, să mă înalţe la cer.
    Pe umăr doar te-am mângâiat cuminte,
    Pe sâni sărutându-te numai în minte.

    Aşteaptă pe prag un vis repetat şi plânge,
    Precum un înger cu palme pline de sânge,
    L-aş pune în ramă în vii acuarele,
    Dar ochii rătăcesc în lacrimi rebele.
    29 Noiembrie 2010

    New York-ul unul din cele mai aglomerate oraşe din lume
    Singurătatea-i aceeaşi ca într-o ţară fără de nume.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5