Primit pentru publicare: 14 oct.2015
Autor: Nicolae IOSUB, redactor la rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 14 oct.2015

DEDICAŢII LUI EMINESCU ŞI VERONICĂI MICLE

Poezii de Maria Cunţan

    Poeta Maria Cunţan (1862- 1935), a publicat mai multe cărţi de poezii şi traduceri, folosind şi pseudonimele Liliac şi Rim.

   În anul 1901 începe să colaboreze la revistele ,,Convorbiri literare” şi ,,Semănătorul”, fiind apreciată de Titu Maiorescu şi Garabet Ibrăileanu.

    A scris şase volume de poezii şi mai multe traduceri. În cartea intitulată ,,Din caierul vremii”, apărută în 1916, poeta scrie două poezii dedicate memoriei lui Mihai Eminescu şi una dedicată poetei Veronica Micle.

    Redăm aceste două poezii, dedicate lui Mihai Eminescu şi Veronicăi Micle, poezii ce omagiază pe cei doi poeţi, uniţi prin dragoste şi poezie.

               LUI MIHAIL EMINESCU

Ne-ai încălzit ca razele de soare

Care deschid întâiul trandafir,

Poet erou al dragostei în floare,

Al chinurilor ei supus martir.

Apostol într-a neamului durere

Tălmăcitor al vremilor ce vin,

Ce-ai dat avânt, lumină şi putere

Nu farmecele cântecului lin.

Luceafărul din zări îţi era frate,

Cu el ai dat pământului ocol,

Din flori de tei în plete scuturate

Tu ai făcut al visului simbol.

Din doină freamăt crunt de vitejie

Şi din satiră fulgere ce frâng,

Azi vieaţa noastră ţi se-nchină ţie

Întreagă, pe când inimile plâng.

Cântăm încet şi faţa ne e udă

Ne pică lacrămile tot mai des,

Căci ai avut o soartă-atât de crudă…

Şi plângem fiindcă nu te-am înţeles.

        (Maria Cunţan- 1916)

LA VERONICA MICLE

Aş vrea la groapa ta să viu

Pe locuri depărtate,

În zile negre când pustiu

De dor inima-mi bate.

Şoptească vântul prin cireşi,

Iar luna să lumine,

Şi tu de supt pământ să eşi,

Zâmbind să vii la mine.

Lumina visului bălai

A celui fără moarte,

Din văi de raze să răsai

Şi norii să te poarte.

Cu părul lung şi despletit,

O mitică crăiasă,

Pe capul cel dumnezeit

Cunună de mireasă.

Să mă-nfioare-un dor şi-un gând

Ca o cucernicie:

Ferice căreia un sfânt

I s-a-nchinat ca ţie:

(Maria Cunţan- 1916)