Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Deontologie, când da când nu, despre referirile la nonagenarul Virgil Ene de la Timșoara am spus câteva cuvinte, deși în pandemie de Covid-19 și variantele lui, las ușa deschisă, poate ne-am imunizat….

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Deontologie, când da când nu, despre referirile la nonagenarul Virgil Ene de la Timșoara am spus câteva cuvinte, deși în pandemie de Covid-19 și variantele lui, las ușa deschisă, poate ne-am imunizat….

Primit pentru publicare: 26 Dec. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 27 Dec.  2020

© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Deontologie, când da când nu, despre referirile la nonagenarul Virgil Ene de la Timșoara am spus câteva cuvinte, deși în pandemie de Covid-19 și variantele lui, las ușa deschisă, poate ne-am imunizat….

Despre deontologie Dicționarul limbii române moderne, operă  a Academiei Republicii Populare Române, 1958, prefață D. Macrea, nu se suflă o vorbă, – cine avea interesul să stârnească adevărurile vieții ? – de abia după 1989, în Dicționarul Lazăr Șăineanu, în Dicționar Universal al Limbii Române,  ediție revăzută și adăugită de Alexandru Dobrescu, Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu și Victoria Zăstroiu, Mydo Center, 1995,  aflăm ce ni se spune și se propune astăzi, 2020, deontologie  este doctrina privitoare  la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesii – medicina față de pacienți, dar noi, ca și cei despre care am vorbit în episoadele precedente, îi includem și pe ziariști, pe scriitori, pe orice om aflat  în relații cu alții, cărora li se cer să respecte, cum am spus, principiile enumerate,16.

Sunt încredințat că indiferent de timp, medicul, ziaristul, scriitorul și orice profesionist-profesionist, oricând au respectat niște norme deontologice – moral, fie și din bun simț, cei șapte ani de-acasă – ca să nu intre în conflict cu Cel de Sus, cu semenii. Am să exemplific referindu-mă la Marin Ifrim, membru al Uniunii Scriitorilor din România –și la alții pe parcurs – , întâlnit în paginile revistei Luceafărul, niciodată față în față, dar care mi-a dat „Bună-Ziua”, eu cu părul mai alb ca a lui, am făcut schimb larg de cărți, iar când a primit volumul meu „Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu”, Editura PIM, Iași, 2012, citind-o, prima sa grijă a fost să le ceară, să-i dojeneze, pe cei din satul-comuna unde s-a născut marele doctor-poet să mi se acorde, pentru munca depusă, drept recompensă, cum se procedează în multe localități titlul de „Cetățean de onoare” al comunei Parscov-Buzău. M-a interogat scris și pe mine în această privință. Și când i-am răspuns cum cartea de mult și nu o singură dată a fost expediată când la Primărie, când la Muzeu, când la Căminul cultural ori la județ, fără să primesc un mulțumesc, se vede, atât de mult s-a mâhnit, că în revista Luceafărul, ca să-i convingă  pe cei de la județ și comună că deontologic n-au procedat corect și se pot corija, a scris și editat, număr de număr, după cum se știe, un șirag de analize pe text vreo 16-17, referitoare la autor și cartea în discuție. Sunt sigur că ar fi continuat munca obositoare și acuzatoare, dacă nu l-ar fi împiedicat cea care prea des îi dăduse târcoale și lovituri  peste mâini, – doamna cu coasa. Amintesc, ca să o contreze, decis în proiectele sale, Marin Ifrim a insistat, lecție de conduită față de cineva care te are în atenție, pe INO,  pentru cei de la comună cu titlul propus, și la prima ocazie, în noiembrie 2018, cu prilejul lansării volumului „Doctorul Valeriu Bistriceanu sau începutul unei veșnicii”, și a Festivității de premiere a Laureaților Concursului Național de Creație pentru elevi și studenți „V. Voiculescu-Arc de suflet peste timp”, ediția XIX-a, Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, Asociația culturală „Renașterea Buzoiană”, Director Vasile Minică, Secretar general Marin Ifrim, a acordat lui ION N: OPREA DIPLOMĂ de EXCELENȚĂ pentru promovarea operei poetului Vasile Voiculescu și pentru întreaga și prolifica activitate scriitoricească.

Gest care, în completare, redeschide o procedură și cere celor de la județul Buzău –CONSILIU ȘI PREFECTURĂ – și PRIMĂRIA comunei PARSCOV, măcar postmortem, respectând norme deontologice, de când lumea aplicate, orice lucrare trebuie recompensată, adică titlul onorific-compensatoriu, Cetățean de onoare, propus de Ifrim Marin, să ajungă la Ion N. Oprea.

                     De bun augur, ispititor,  în acest sens este și titlul pe care revista Luceafărul, ulterior,  l-a dat unei lucrări legate de acest eveniment înscris pe răboj: „Cărțile în pregătire la Editura Agata, Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu” de Ion N. Oprea, nu o prefață. ci un început de carte de Marin Ifrim, 16 octombrie 2020…

                   Ion N. Oprea, Iasi, 26 decembrie 2020.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5