Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Desculţă-n rouă

 

Desculţă-alerg prin rourata iarbă,
în gleznă simt că mi s-a pus balsam,
și sângele un zbor ar vrea să soarbă…
vreau să ajung la ceea ce visam.

Pierdută-n timp, să mă golesc de toate,
 de  sens, de sevă şi de jurământ;
să n-am nimic , doar dor de libertate
să mă renasc, s-ajung iar pe pământ.

Să cred din nou, că roua dimineții,
E lacrima pământului smerit,
E dor de soare blând, al tinereții,
Ce vine, pleaca-n ritm de nemurit,
 
Să nu mă-ntreb de ce pământul tace
când luna îl îmbracă în mister,
de ce iubirea-n unde se desface,
de ce amurgul este-un mic aster?
 
Cam multe vreau, dar roua de pe gleznă
a dispărut şi soarele petrece.
Vai, ce îmi curge pe obraz în beznă
Rouă din ochi? Chiar dorul nu mai trece?



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.630 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. GOGA GR. CONSTANTIN spune:

    Esti desculta, prin cuvinte,
    Si, prin roua lunii, sfinte,
    Incarcata, de mister,
    Ti-arunci rimele, pe cer….

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5