Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Desculţă-n rouă

     

    Desculţă-alerg prin rourata iarbă,
    în gleznă simt că mi s-a pus balsam,
    și sângele un zbor ar vrea să soarbă…
    vreau să ajung la ceea ce visam.

    Pierdută-n timp, să mă golesc de toate,
     de  sens, de sevă şi de jurământ;
    să n-am nimic , doar dor de libertate
    să mă renasc, s-ajung iar pe pământ.

    Să cred din nou, că roua dimineții,
    E lacrima pământului smerit,
    E dor de soare blând, al tinereții,
    Ce vine, pleaca-n ritm de nemurit,
     
    Să nu mă-ntreb de ce pământul tace
    când luna îl îmbracă în mister,
    de ce iubirea-n unde se desface,
    de ce amurgul este-un mic aster?
     
    Cam multe vreau, dar roua de pe gleznă
    a dispărut şi soarele petrece.
    Vai, ce îmi curge pe obraz în beznă
    Rouă din ochi? Chiar dorul nu mai trece?



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. GOGA GR. CONSTANTIN spune:

      Esti desculta, prin cuvinte,
      Si, prin roua lunii, sfinte,
      Incarcata, de mister,
      Ti-arunci rimele, pe cer….

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5