Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
DESPRE ACEST CER
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
DESPRE ACEST CER
Primit pentru publicare: 05 Ian. 2020
Autor: Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor
Publicat: 08 Ian 2020
Editor: Ion ISTRATE
Din câte cunosc
natura n-are nimic omenesc.
Ea nu are morală,nu este vocală,
ignoră că e frumoasă sau urâtă,,
nu-i mai bună,nici mai crudă,
nu gândeşte,nu-i supranaturală.
Eu nu sunt mistic,
nu cred în supranatural,
sunt doar un sătean înrăit
după cum prietenii mă numesc
ori de câte ori nu le împărtăşesc
extazul admirator în faţa unui apus de soare,
când timpul se scurge în nepăsare.
Între mine şi ei sunt cuvinte goale,
pe care le rostesc cu stupoare,
când li se pare
că nu sunt înrăiţi,ci fericiţi,
că îşi iubesc natura.
Este adevărat că multe ore din viaţă
le parcurg prin sat,
cu nasul în fular,cu bărbia-n piept,
cu ochii în pământ ca să văd cum calc
dând impresia de sătean înrăit.
Întregul sfârşit de an
şi prima săptămână a noului an
le-am petrecut mergând şi privind
printre case ,printre copaci,
cerul luminos al Vornicenilor.
Era incredibil. Dimineţile,
avea ceva de primăvară,
lumina zilei era blândă şi bună,
stelele,noaptea ,îmi înseninau tăcerea răbdării.
Curios m-am întrebat:
ce vrea acest cer de iunie,în ianuarie?
de ce acest soare de Anul Nou?
numai un sătean înrăit
ştie să iubească
un cer primăvăratic de iarnă
care s-a topit natural,ca gheaţa unui pârâu.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania