Primit pntru publicare: 04 mart.2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 04 mart.2015
Despre marele Arbore „Parnia”!
Cu ocazia unei lansări de carte la Centrul Cultural Piteşti, graţie scriitoarei Marilena Lică Maşala am cunoscut-o pe admirabila doamnă dr. ing. Adina Perianu, cercetător ştiinţific principal la I.C.C.P. Piteşti , făcând, împreună , un schimb de cărţi şi de autografe, eu oferind o carte de interviuri, dânsa oferindu-mi un impresionant volum cu un titlu mai mult decât cuprinzător: „O viaţă de om dedicată pomiculturii şi familiei”, o carte semnată de Cornelia şi Pârvan Parnia, specialişti în domeniul respectiv, la realizarea căreia a contribuit sufleteşte şi logistic şi doamna Adina Perianu. Un volum în format A 4 de aproape 350 de pagini, cu o iconografie deosebită, apărut la foarte apreciata Editură „Paralela 45” , fondată şi performată de un conjudeţean cu care, personal, mă mândresc: scriitorul de origine buzoiană Călin Vlasie! Până să intru în amănunte referitoare la această bijuterie profesională, ca lucrare de specialitate, şi ca obiect tipografic, mă simt dator să precizez că, în momentul în care am primit cartea, când doamna Perianu mi s-a prezentat, din instinct topomental – iată-mă şi inventator de sintagme noi -, am întrebat-o dacă nu cumva e brăileancă, eu petrecându-mi cea mai frumoasă perioadă a adolescenţei în Brăila lui Panait Istrati şi a lui Fănuş Neagu! N-am fost departe de adevăr, căci doamna Alina Perianu mi-a confirmat faptul că soţul acesteia e de undeva din Ianca, o localitate importantă a judeţului Brăila. Într-un scurt şi concis „Cuvânt-înainte” al cărţii, reluat din prima ediţie a acesteia,Pârvan Parnia mărturiseşte: „Memoriile de faţă le-am scris pe fugă, la institut, după program, sau în zilele când nu erau probleme deosebite. Am spus ceea ce am trăit şi s-a întâmplat, ocolind unele lucruri prea supărătoare pentru cititori sau ameliorându-le”. În această a doua ediţie, revăzută şi adăugită, doamna Cornelia Parnia precizează: „După moartea soţului meu şi după trecerea timpului foarte dureros al pierderii, m-am hotărât să realizez această lucrare – cartea <O viaţă de om dedicată POMICULTURII şi FAMILIEI> , într-o formă actualizată, revizuită şi adăugită. Acum, la cei 7 ani după trecerea în nefiinţă a autorului, în cinstea şi amintirea lui, am adăugat fapte şi merite petrecute în perioada din 2003 (prima ediţie a cărţii) şi până în 2007 (decesul autorului)”. Mulţumind tuturor celor care, în vreun fel sau altul, au întâmpinat favorabil ediţia a doua, oameni de ştiinţă extrem de titraţi, cum ar fi prof. dr. docent Nicolae Ştefan, prof. dr. ing. Gheorghe Glăman, dr. ing. Mihai Coman, doamna Cornelia Parnia nu o uită nici pe cea care i-a fost alături o lungă şi prolifică perioadă: „Mulţumesc mult doamnei dr. ing. Adina Perianu (07.02.1949), cercetător ştiinţific principal la I.C.P.P. Piteşti, Mărăcineni (azi pensionară), colaborator valoros şi tenace fără de care această ediţie a cărţii ar fi apărut mai greu şi mai altfel. Adina, colega noastră din 1978 şi colaboratoarea mea la unele teme de agrotehnică cireş şi vişin, îmi este prietenă de peste 25 de ani”. Referindu-se la dr. Pârvan Parnia, prof. dr. docent Nicolae Ştefan remarcă, printre altele: „Pentru activitatea sa de pionierat în crearea de noi portaltoi franc şi vegetativi din soiurile locale cele mai adaptate condiţiilor de climă şi sol, dar şi pentru formarea profesională a cercetătorilor pepinierişti din toate staţiunile pomicole, dr. Pârvan Parnia a fost ales Director ştiinţific în 1978 – 1980 şi Director general al ICPP în perioada 1980-1986 şi 1990-2004. Practic, cartea în sine începe de la pagina 23, cu amintiri despre satul natal al lui Pârvan Parnia: „M-am născut în anul 1932, pe data de 24 februarie şi înregistrat pe data de 1 martie, ca un simbol al mărţişorului. Comuna natală este Cândeşti-Vale, jud. Dâmboviţa, satul Aninoşani, sau Anişani, cum îi spun consătenii mei”. Urmează peste 300 de pagini trăite pur şi simplu, povestea vieţii unui om rar, născut sub semnul moralităţii şi al hărniciei. Un om inteligent, blajin sau dârz, după caz. Pagini de autentică istorie trăită, referiri sănătoase la nesănătosul sistem comunist, descrierea unor întâmplări esenţiale din viaţa naratorului. Cartea este presărată cu zeci de poze din activitatea profesională, şi de familie etc. Încet-încet, cititorul de bună credinţă este captivat de exemplaritatea unei vieţi trăite, de regulă, sub vremi, dar totdeauna cu fruntea sus. Se conturează şi un arbore genealogic al unei familii viguroase, cu urmaşi la fel de realizaţi în diverse profesii, toate superioare prin natura lor performantă. Dincolo de mândria familiei, de moştenirea materială şi spirituală lăsată urmaşilor de exemplara familie Cornelia şi Pârvan Parnia (cei doi având o fabuloasă căsnicie, care a durat timp de 52 de ani şi jumătate, „cu bune şi mai puţin bune”, cum frumos spune doamna Parnia) – cititorul acestei cărţi nu are cum să nu recunoască, în această densă poveste, scrisă onest şi cu talent, o lecţie de viaţă mai mult decât admirabilă. O poveste utilă chiar şi celor care uneori cred că le ştiu pe toate. Aş compara acest volum cu cel mai frumos copac pe care l-au sădit şi altoit vreodată cei doi eroi principali ai cărţii, soţii Cornelia şi Pârvan Parnia. Dacă unii grafomani defrişează păduri întregi pentru a-şi tipări versurile chinuite sau fel de fel de poveşti de adormit curentul electric, autorii acestei cărţi au înnobilat cu viaţă celuloza pură a memoriei lor afective, încât îmi place să cred că hârtia pe care a fost tipărită cartea provine din flori de cireş, şi din flori de vişin ! Dintr-un articol publicat în cotidianul „Argeş”, din data de 6 noiembrie, 2014, semnat M. Neagoe, aflu că „O stradă din Piteşti va purta numele cercetătorului Pârvan Parnia”. Quot erat demonstrandum…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Multumim, mult, Poetului, pentru frumoasele rânduri asternute în amintirea (vai!)
micului nostru spectacol pe scena Centrului Cultural Pitesti, din deja ofilitul faurar…