Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

---

Despre muzică clasică, performanță și pedagogie muzicală cu instrumentiștii formației Trio Amabile

Primit pentru publicare: 07 Febr. 2021
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Revista Luceafărul
Foto: Trio Amabile
Publicat: 08 Febr. 2021
© Cosmina Marcela Oltean, ©Trio Amabile, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

---

 

Despre muzică clasică, performanță și pedagogie muzicală cu instrumentiștii formației Trio Amabile

Trio Amabile a luat ființă în 2015, iar pe atunci era format dintr-un pianist și doi violoniști, unul dintre ei din Budapesta. Din 2019 acesta din urmă a fost înlocuit cu o flautistă. Astfel formația e acum alcătuită din violonistul Peter Erno, pianistul Szabolcs Polgar și flautista Emese Siklódi.

Până în prezent activitatea formației numără circa 50 de concerte în diferite localități din județul Harghita și nu numai, prezentate cu diferite ocazii – concerte de anul nou, cu ocazia unor diverse evenimente culturale din Gheorgheni, Toplița și localități din județ sau la invitația unor instutiții de cultură. Repertoriul ales de Trio Amabile cuprinde Schubert, Mendelssohn, Handel, Veracini, transcripții compuse pentru trio-uri, solo-uri pentru vioară și violoncel din opere de Vivaldi și Brahms – dubluconcert pentru vioară, violoncel și orchestră. 

Obiectivul principal al instrumentiștilor este acela de a aduce mai aproape de harghiteni muzica clasică, printr-o formă de educație muzicală și a oferi publicului din această zonă ocazia de a participa la concerte live. 

Pe lângă activitatea muzicală, instrumentiștii formației Trio Amabile desfășoară fiecare și o bogată activitate pedagogică, prin care transmit mai departe micilor cursanți din pasiunea lor pentru muzică și pentru instrumentul la care excelează. Am vorbit cu fiecare dintre ei pentru a afla mai multe despre parcursul lor educațional, academic și profesional, astfel că voi reda și pasaje din interviuri.

Violonistul 

Peter Ernó este profesor de vioară la Liceul de Arte Nagy Istvan din Miercurea Ciuc. A început studiul viorii la vârsta de 8 ani alături de profesorul Koppandi Jeno. A absolvit Liceul de Arte Nagy Istvan și a continuat apoi studiile la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca, secția Vioară. Între 2005-2008 a fost angajat al Filarmonicii de Stat din Oradea și a luat parte la mai multe turnee în țări precum Germania, Austria, Italia și Belgia. Din 2008 este profesor de vioară la Liceul de Arte Nagy Istvan din Miercurea Ciuc, din 2001 membru fondator al Orchestrei de Cameră Ciuc, fondator al Duo-ului și apoi Trio-ului Amabile din anul 2014 și al cvartetului de coarde Mercurium.  

Peter Ernó definește muzica plecând de la cuvintele lui Claude Debussy, „muzica începe acolo unde granițele cuvintelor se termină ”. Mărturisește că admiră și-l inspiră muzicieni precum Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludvig Van Beethoven, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski. 

Care e cea mai importantă lecție de muzică învațată până acum? 

În vara anului 2005 am participat la un masterclass instrumental baroc care a fost ținut de un muzician din Londra. Am avut ocazia să particip pentru prima dată la un concert susținut de o orchestră renumită mondial -„Il Giardino Armonico” din Italia. 

Vorbiți-ne despre activitatea didactică. De cât timp predați?

Predau la Liceul de Arte Nagy Istvan din Miercurea Ciuc și la Scoala Populară de Artă din Miercurea Ciuc din 2008. Predau ore de vioară, dar am onoarea de a preda și orele de orchestră. Din punct de vedere instrumental am ocazia anual să particip cu elevi la olimpiada zonală și avem bucuria de a obține premiile I, II, III. Fapt care vine ca o mare răsplată, atât pentru elevi cât și pentru mine ca profesor. Din anul 2014 a devenit o tradiție concertul de anul nou susținut cu elevii liceului din clasele IX – XII. În cadrul concertului prezentăm fragmente din opere și operete cunoscute mondial.  Sonoritatea simfonică îmbelșugată e mereu intensificată de spectacolul coriștilor și al soliștilor.  

Cum este lucrul cu copiii pasionați de muzică?

Cu acești copii lucrul e o bucurie. De cele mai multe ori nici nu observăm ce repede trece timpul, nici nu ne dăm seama că de fapt a trecut ora. Acești copii progresează repede și peste așteptări. 

Flautista

Emese Siklódi a început studiile muzicale în Gheorgheni, la Școala Gimnazială ”Vaskertes”. “În primii ani am cântat la blockflute, care mi-a plăcut enorm. Cred că atunci a început pasiunea mea pentru muzică. Apoi continuat studiile în Liceul de Artă ”Palló Imre” din Odorheiu Secuiesc. Am trecut de la Fluier la Flaut, care nu era atât de ușor ca instrumentul celălalt, dar am studiat foarte mult, pentru că și atunci îmi plăcea provocarea.

Până în clasa a XII-a am avut și experiențe plăcute și momente grele, dar totul m-a ajutat în evoluția profesională și a personalității mele. Mergând la concerte, studiind 3-4 ore în fiecare zi, m-au ajutat în acel moment special din viața mea: admiterea la facultate. Am terminat studiile la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. Anii aceștia au fost cei mai bogați în ceea ce privește dezvoltarea capacitățiilor, adunarea metodelor didactice, a valoriilor în muzică. Pe vremea respectivă, am avut parte de diferite masterclass-uri și concerte. În acea etapă am muncit cel mai mult: 6-7 ore zilnic, pentru care și astăzi sunt foarte răcunoscătoare”.

De ce ați ales flautul? 

Mi-a plăcut sunetul strălucitor, îngeresc. Pe atunci credeam că flautul este un instrument muzical feminin, chiar dacă foarte mulți artiști care cântă la flaut sunt bărbați.

Pentru mine muzica înseamnă o terapie, o vindecare, o stare sufletească sub care se împlinește ființa umană. Ascultând și făcând muzică mă simt fericită, pur și simplu simt prezența lui Dumnezeu.

Care sunt muzicienii cu care rezonați?

Menționez Cvartetul ”Tiberius”, iar în domeniul flautului sunt foarte mulți artiști buni în lume, de exemplu Emmanuel Pahud – pe care am avut ocazia să-l ascult, James Galway, Ueno Seiya-de la care am și învățat. De obicei cânt cu drag muzică barocă, clasică, romantică. Consider că toate lecțiile învățate de la început până în ziua de azi despre muzică sunt importante în viața mea. Pot să spun că am primit lecții importante în taberele muzicale de vară, unde am avut ocazia să lucrez cu profesori și artiști renumiți. De la ei am învățat multe.

Cum puteți rezuma experiența de predare?

Predau de 5 ani la Școala Gimnazială ”Vaskertes” din Gheorgheni, la Remetea, iar la început am mai predat și în alte localități. La început am avut emoții, fiindcă am simțit că nu sunt pregătită încă la o astfel de activitate responsabilă. Elevii mă învață în fiecare zi să fiu mai răbdătoare și acceptabilă. O bună activitate didactică necesită o bună comunicare și efort din partea profesorului ,copiilor și părinților. Să lucrez cu copii pasionați de muzică nu este o muncă ci o bucurie, e ca și când nu mai există timp. Dar să lucrez cu fiecare copil este o evaluare permanentă pentru mine.

Pianistul

Szabolcs Polgar a început studiul pianului în cadrul Școlii Populare de Artă din județul Harghita, apoi s-a înscris la Liceul de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc. După absolvirea liceului, a fost admis la Facultatea de Muzică din cadrul Universității Transilvania din Brașov, la secția de pian, unde i-au fost profesori Dr. Constantin Nițu și Dr. Stela Drăgulin. “O perioadă foarte frumoasă în timpul facultății a fost anul III când, prin intermediul unei burse Erasmus, am avut posibilitatea de a studia timp de un an în Finlanda, la Academia de Muzică din Jyvaskyla, în clasa domnului profesor Dr. Oleg Mantour. După terminarea facultății, am fost admis la masteratul din cadrul Facultății de Muzică din Brașov, finalizat în anul 2012. Este adevărat că studiul pianului înseamnă foarte multă muncă și efort, drumul a fost unul lung și câteodată dificil, și a trebuit să fiu foarte perseverent și ambițios ca să nu renunț la visul meu, dar am reușit să descopăr faptul că dorința și voința mea de a cânta la pian nu este o sarcină, ci de fapt o provocare, deoarece mereu mi-a plăcut să cânt la pian, dar și operele pe care le cântam mă făceau fericit”.

Vorbiți-ne despre instrumentul pe care l-ați ales în favoarea altora. Ce înseamnă pt dvs.?

Atunci când am început eu să învăț să cânt la pian, în 1994, nu am avut acces la așa multe posibilități și informații pe care le au copiii în prezent, cum ar fi tinerii din comuna Remetea, de exemplu, care acum se bucură de sprijinul Primăriei și al comunității, dacă au dorința de a învăța să cânte la un instrument muzical. În apropiere nu au fost profesioniști de la care să învăț, astfel că venea săptămânal o profesoară din Miercurea Ciuc, la Remetea, și preda orele de pian atât mie și celorlalți câțiva copii care au fost interesați de pian. Deși nu aveam de ales între pian și celelalte instrumente muzicale, nici nu doream altceva, decât să știu să cânt la pian și mă simt binecuvântat că am avut această posibilitate. În ziua de azi copiii au acces la mai multe informații, nu doar în ceea ce privește domeniul muzicii, totuși, observ că în general întâlnim mai rar tineri ambițioși, perseverenți și hotărâți în ceea ce vor să facă.

Cum ați defini muzica?

Succint aș putea spune doar că muzica face parte din viața mea, încă din copilărie. Muzica mă însoțește zilnic, prin studiu, prin faptul că o predau elevilor, ea fiind de fapt munca mea, dar atunci când am posibilitatea să cânt în cadrul unui concert cu formația noastră, pentru mine este o zi de sărbătoare.

Care sunt clasicii și muzicienii contemporani cu care rezonați sau care vă inspiră? 

Îmi place foarte mult muzica epocii baroce, din clasicism și romantism, și prefer să ascult muzica reprezentanților acestora, cum ar fi Bach, Handel, Telemann, Haydn, Mozart, Beethoven, Chopin, Liszt, Grieg, Schubert, Schumann. Interpreții care mă inspiră cel mai mult sunt Evgeny Kissin, Daniil Trifonov, Lang Lang, Eduard Kunz, Yulianna Avdeeva.

Care e cea mai importantă lecție învățată pana acum în domeniul muzicii? 

Poate cel mai frumos eveniment care m-a marcat a fost concertul Evgeny Kissint, dar și cel al lui Eduard Kunz, la care am participat. La aceste două concerte am reușit să învăț foarte multe despre interpretare, stil și prezența pe scenă, într-un alt mod față de cum se predau aceste lucruri la școală și la facultate.

Vorbiți-ne și despre activitatea didactică. 

Începând cu anul 2012 am fost corepetitor timp de trei ani în cadrul Liceului de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc, apoi din anul 2015 sunt profesor și corepetitor la Școala Gimnazială Vaskertes din Gheorgheni, la secția de muzică.

Cum este lucrul cu copiii?

Îmi plac copiii și este foarte frumos să fii alături de ei pe parcursul evoluției lor de la an la an. Consider că fiecare copil este talentat în felul lui, în funcție de atitudinea lui și de circumstanțele personale.

Descrieti in cateva cuvinte o zi la scoala de arte.

Eu lucrez la oră, individual cu fiecare elev. Acum orele de pian se țin online și din păcate acest lucru ne îngreunează munca, dar facem tot posibilul să obținem rezultate și în condițiile date.

Documentar imagini