Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Despre Vasile Andru, Scrisul

Oprea Ion [320x200]Ion N. OPREA


Despre Vasile Andru


Scrisul


Existentă,
Singurătatea este o bogăție,
spune
Vasile Andru
în povestirile lui,
niște non-fictive,
dar trebuie să o descoperi,
și
el relatează:
există o boală ontică
– insatisfacția de a trăi,
pe care monahismul încearcă să o vindece,
în meditația care îl învață pe om să fie singur.
Singurătatea,
în toate chipurile ei,
ordonă omului reușita dar și eșecul în viață.
“Câte chipuri are singurătatea?,
îl întreabă Mihai Gălățanu
și i se răspunde de Andru,
“sunt două tipuri,
una bolnăvicioasă,
creatoare,
proprie omului singur-singur,
alta mântuitoare,
restul până la opt sunt chipurile
celor
două de bază”.
Nu numai singurătății,
și scrisului dă Andru mai multe definiții:
“o religie a acțiunii”,
“o manifestare religioasă”,
“o continuă reglare a relației trup văzut – trup nevăzut”,
scrisul este non-acțiune
când
se petrece
dincolo de tine,
“până ce scrisul și practicarea liniștii
Devin
rivali în desfășurare”.

Optimizatul


Asemenea
polițistului din parabola
dintr-o
carte a sa,
a lui Vasile Andru,
Editura Accent Print,
Suceava,
2014,
“omenirea are de toate
– blocuri, săli de billiard, burse ale aurului,
pușcării moderne cu televiziune color,
vespasiene de marmoră,
bordele selecte,
cinematografe și ambiții,
dar are tot mai puține minți mari
care,
prin acțiunea de cugetare profundă și pozitivă,
să contribuie la echilibrul comunității,
creând
un câmp energetic benefic,
o rețea noetică,
un fel de cupolă de unde cerebrale
care
protejează oamenii precum atmosfera”,
zicere în care
“câmpul noetic este un fel de hrană
mentală
pentru colectivitate”.
Ce-i omul,
optimizatul?,
în cartea lui Vasile Andru,
bucovineanul,
„o grămadă de mizerii?”,
„o sumă de miracole?”,
„un complex satanic?”,
„un angrenaj îngeresc?”,
„omul este,
spune chiar el,
un abur fierbinte.
Un abur albăstrui
de care
atârnă niște vinișoare vineții numite gânduri.
Taina
acestui abur nu
o știm.
Oasele și carnea sunt
o haltă a energiilor cifrate
care
se întâmplă.
Trupul
din această perspectivă
are
un mare coeficient de iluzie,
prin el trec energiile subtile
și
dovedesc că această iluzie
este
infinită și se identifică
mereu
cu
însuși cosmosul”.

Ion N. Oprea
(Din volumul în pregătire “Tunelul. Cuvinte pe verticală”, Editura “Armonii Culturale”-Adjud)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5