Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Devalizarea Centrului Istoric al Botoșanilor, un bun din Patrimoniu pierdut la poker

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Devalizarea Centrului Istoric al Botoșanilor, un bun din Patrimoniu pierdut la poker

 Primit pentru publicare: 26 Sept. 2020
Autor: Ion ISTRATE

Publicat: 26 Sept.  2020
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul


 

Devalizarea Centrului Istoric al Botoșanilor, un bun din Patrimoniu pierdut la poker

 

Centrul Istoric al Botoșanilor pentru botoșăneni este un loc sacru. Aici găsim, deși urât expuse și conservate, cuptoarele din sec XIV pentru reducerea minerului de fier, unice în Europa; aici avem Mănăstirea Popăuți, ctitorită de Ștefan cel Mare; aici avem Catedrala Albă – Biserica Uspenia, ctitoria Elenei Rareș, doamna domnitorului Petru Rareș. Aici avem locul nașterii și botezului Poetului Național Mihai Eminescu, fondator al spațiului cultural românesc.

Pentru botoșăneni aceste moșteniri, protejate prin două legi speciale, sunt o provocare şi o datorie de onoare pentru un demers activ, în nenumărate feluri, de a contribui la identificarea surselor care să consolideze informațiile istorice și culturale, să conservăm nealterat, să protejăm și să promovăm elementele de identitate culturală, parte a Patrimoniului Național Cultural.

Dintre botoșăneni, o datorie venerabilă aparține administratorilor orașului, celor cărora le încredințăm periodic un mandat de administrare publică.

De decenii, din care trei în recenta perioadă de democrație, grija față de Centrul istoric a fost felurită în chip și faptă.
La începutul anilor 2000, lucrurile păreau a merge spre bine, datorită clarviziunii primarului Florin Egner, care a intuit că singura strategie pentru a pune în valoare moștenirea patrimonială culturală, este asocierea Primăriei cu mediul privat. E vorba, mai târziu, de acele parteneriate publice, pentru care a apărut și cadrul legal. Din păcate, administrațiile următoare au blocat din răsputeri extinderea benefică a Legii. La mijloc, au fost interese de grup pentru a menține totul sub tutela unei societăți comerciale, subordonată Primăriei, care nu a făcut altceva decât să deturneze fondurile acumulate din veniturile generate de imobilele din Patrimoniu (impozite și taxe locale, chirii – locuințe sociale), deși acestea trebuiau să se întoarcă pentru conservare, consolidarea și restaurarea clădirilor vechi, prevederi ale Legii nr. 422 din 2001, privind protejarea monumentelor istorice.

Dacă toate administrațiile orașului din ultimii 30 de ani, ar fi respectat legile în vigoare, ar fi fost oameni capabili și competenți gospodari, Centrul Istoric ar fi fost acum un veritabil loc de atracție turistică.

Sunt dezamăgit, tulburat de indolența și incompetența factorului decizional și executiv din administrația municipiului Botoșani.
Până unde se va merge cu devalizarea Centrului Istoric al Botoșanilor și până când botoșăneni vor răbda și admite lipsa de judecată și decizie a administrației locale pentru respectarea legilor care protejează Patrimoniul Național Cultural?!

Mâine voi merge la vot! Nu mai pot suporta dezastrul și sacrilegiul asupra Centrului Istoric al Botoșanilor, un stâlp totemic al identității noastre. Voi vota cu gândul la Eminescu și a ceea ce și-a dorit, un ideal al românilor neîmplinit încă!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5