“Trecut-au anii”, dar chemări
Se simt în liniști și-n ecou,
”Ochiul de pădure” și zări
Îmi cheamă sufletul din nou.

Creator de cuvinte sfinte,
”De ce în al meu suflet”plânge
O notă-n povești cuminte
Pe care timpul nu o frânge?

“Povestea teiului” din Iași
”Flori în șezătoare” spun,
Când “zăpadă norii cern” pași
Și “stele auroase” pun.

“Floare albastră”, vis deschis,
”Drumul poveștilor” ce curg,
”Un șir întins și luciu dar”,
”Culeg blânde visări”-n amurg.

Pășesc încet, pășesc timid,
În deal la Copou, printre flori,
Ca teiul sfânt să nu ucid
Cu pașii mei rătăcitori.

Nu-ți calc umbra în grădină,
Ascult muzica-lumină,
Scrii pe foi de nufăr, teafăr,
”Un surâs” rupt din Luceafăr.