„Dialog tăcut cu Părintele Pietrei „, parte din ciclul meu brâncușian, omagiu centenar 2026.

Mă aflu-n rugăciune la masa lui de piatră,
Unde tăcerea lumii e jarul dintr-o vatră,
Un geniu a pus daltă și plânsul să s-abată,
În duhul meșterului, ce-n suflet se arată. 

Să schimb cu Brâncuși tăceri, smerită am poposit,
Să fim acum împreună, privind spre nesfârșit,
Să punem și merinde, pe masă, pentru iubit,
Și ulcioarele pline de slavă și lut sfințit. 

Îl simt dornic de simplu și-n spirit tot tenace,
Hobița din pruncie, mereu îl mai preface,
Tot ce-i mare pe lume-n zestre se va întoarce,
În legi ce neamul nostru din timpuri le desface. 

Masa-i soare, e colacul din pomeni, cerc perfect,
Este turta dacilor, e pământ și e respect,
Este sfatul de bătrâni ce se adună-acasă,
Să-și rânduiască soarta sub zarea cea pioasă. 

Urmașă-a dălții, primesc în dar o misiune,
Să duc departe în timp, această pasiune.
Din masa de tăcere, sorbim a păcii miere,
Să ne vegheze neamul, în rost și în tăcere.