Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Diferențe și asemănări în Est-Vest :  Frică, foamete, genocid 

Primit pentru publicare: 30 Ian. 2021
Autor: Octavia BUHOCIU, Botoșani, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 31 Ian. 2021
© Octavia Buhociu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Diferențe și asemănări in Est-Vest :  Frică, foamete, genocid 

Care ar fi diferența/ asemănarea dintre un paharnic și un degustător / o degustătoare ?

 În Evul mediu, în Tara Românească și în Moldova, titlul de paharnic era atribuit unui boier care avea grijă de băutura domnitorului (să nu fie cumva otrăvită), gustând înainte din cupă… la anumite sărbători îl putea chiar servi el însuși pe domnitor. 

 În Prusia orientală, prin anii 1943-1944, pentru Hitler, terorizat tot de ideea otrăvirii, au fost angajate femei ( nu de bună voie) ca degustătoare ale hranei lui, pregătită de un bucătar special și bine verificat. Și el frică, și ele frică, în plus foame. Daca vreți istorie, societate germană, foamente, abundență, frică, dragoste, supraviețuire, remușcări, atunci căutați « Degustătoarele » editura Trei , ( în italiană « Le Assaggiatrici », în franceză « La goûteuse d’Hitler »), roman scris de Rosella Postorino ( născută în 1978) , care a obținut o valoroasă distincție literară în Italia, Premiul Campiello, în 2018. Rosa Sauer din roman este portretul, trecut prin imaginația și talentul scriitoarei pe baza documentării maxim posibile, a unei femei reale, Margot Wolk, care și-a riscat viața suportând ororile timpului, fiind una dintre femeile ce aveau obligația să mănânce exact ce urma să i se servească lui Hitler. Nu are sens să vă fac rezumatul romanului, să vă stric , micșorez sentimentul de empatie ce se declanșează , cel puțin în cazul meu, de la începutul cărții față de experiențele fizice și psihice ale Rosei, ale colegelor ei de masă.

  Și ca tabloul să fie mai complet, întâmplarea a făcut să văd un film coproducție amercicano-franco-anglo -belgiană din 2017, « HHhH »( (acronim pentru Himmlers Hirn heißt Heydrich, însemnând în germană  « Creierul lui Himmler se numește Heydrich » ), după romanul lui Laurent Binet, publicat în 2010 la editura Grasset și care a luat premiul Goncourt pentru primul sau roman tot în 2010. Pe foarte scurt : în 1942, doi membri ai rezistenței antigermane, un ceh și un slovac, sunt trimiși în misiune de la Londra la Praga, să elimine un mare șef al Gestapo-ului și al serviciilor secrete naziste. Reinhard Heydrich, supranumit și « Măcelarul din Praga »,  a fost și inițiatorul „Soluției finale” – exterminarea tuturor celor care „alterau” rasa ariană germană, cu precădere evreii. Numele de cod al operațiuni a fost Anthropoid. Filmul este bine realizat de Cedric Jimenez, iar Jason Clarke face un rol principal foarte bun.

Exact când mă gândeam cum să termin acest text, am primit pe facebook   două fotografii pe aceeași pagină, Adolf  Hitler și Genrikh Yagoda ( asemănare facială : mustață în primul rând). Și o comparație  între cei doi : primul, nu era evreu, dar a dus la moartea a 6 milioane de oameni, evrei în special (Holocaust).   Al doilea, revoluționarul bolșevic  Genrikh Grigorievici Iagoda (1891-1938), unul din comandanții evrei ai lui Stalin, a dus la moartea a 10 milioane (depinde și de actualitatea surselor de informare )  de ucrainieni în cadrul procesului de colectivizare  și a foametei  (Holodomor).  M-am documentat pe cat posibil , la școală nu învățasem nimic negativ despre URSS, nici despre  foametea din anii 1932-1933 care a bântuit prin unele regiuni ale  Uniunii  Sovietice, și care  pentru ucrainieni a fost o adevărată catastrofă națională, organizată tocmai de guvernul sovietic.  Pentru a nu greși mă opresc aici. Cei interesați pot cerceta mai profund problema. 

Filmul « Bitter Harvest » (« Recoltă amară »)  a fost regizat de George Mendeluk și a fost scris de scenaristul-actor canadian  Richard  Bachynsky Hoover, pe baza  propriei sale documentări (2017).

Păcat că foametea, frica, genocidul nu au dispărut nici în mileniul nu demult început.