Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Diminețile vin ca femeile în alb

     

    Diminețile vin ca femeile în alb

    Grupez lucrurile după importanță
    ca un credincios
    și apoi îmi fac sfânta cruce.

    Îmi las în așteptare toate durerile,
    nu mă sperie deloc viitorul
    și-l întâmpin cu hotărăre și speranță.

    Deseori aud cântecul păsărilor
    la fereastra dinspre grădină
    unde inima-mi tresaltă odată cu florile.

    Adierile vântului, zumzetul albinelor
    mă găsesc în filigoria cuvântului
    și nu pot să scap
    fără nuanțale culorilor crude,
    Doamne îmi zic lasă-mi puterea
    să-mi aleg singur tăcerea!

    Diminețile vin ca femeile în alb
    în contrast cu verdele ochilor.

    Nu cer prea mult sau chiar deloc,
    decât liniștea acestui peisaj de dor
    și sănătatea aerului înmiresmat
    de atâta trăire în bucurie.

    Când flacăra se va stinge
    pacea va dăinui.

    Lumea din care vin

    Noaptea se varsă peste viață
    cu același întuneric pervers,
    nu mai văd nicio scăpare
    chiar dacă răstorn ceasul timpului.

    Sufletul plânge cu lacrimi de înger
    și aripile s-au frânt,
    lumea din care vin
    nu are alte înțelesuri ascunse,
    curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
    și marea la rândul ei are aceeași soartă.

    Inima e cea care moare pe trepte,
    dar este din alt aluat.
    Dacă o să plec noaptea
    o să-ți spun cum să prețuiești lumina.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    comment closed

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5