Din Est pentru orice alt punct cardinal

Răspund și eu sondajului propus de mine :
« Prin vulturi vântul viu vuia,… », dar pe aproape …
Vineri și sâmbătă de vară (anotimp, nu grad de rudenie).
Vacanță pentru mulți dintre noi, dorită, acceptată, forțată, impusă, după caz.
Vaca-Domnului printre dalele esplanadei.
Viori, viole, violoncele și alte câteva instrumente.
Vacarm nu chiar , dar oricum sunetul ambulanțelor ce trec prin apropiere.
Voci și curse ale unor copilași prin jurul părinților lor.
Vrăbiuțe și porumbei apreciază în zbor planat sunetele muzicii.
Vântul pune în mișcare destul de vioi și vizibil steagurile : al României e cam contorsionat, al UE e chiar zdrențuit bine.
Vântul răsfiră partiturile (cârligele colorate pentru rufe sunt neputincioase aici) instrumentiștilor, chiar și ale dirijorului.
Vântul aduce miros de friptură (porc, vită, pui ?!) de la ferestrele deschise ale unor bucătării.
Vast spațiu pentru spectatorii melomani sau nu.
Vecinii la doi metri distanță fizică unii de alții.
Vizieră și măști pe unele chipuri.
Violonist, vioară (logic)-FIG : virtuozitate, artă, valoare, vocație, măiestrie !
Val de muzică bună conform programului afișat prin oraș, vizibil pe internet.
Vraja muzicii vizibilă în ochii noștri.
Varii motive de visare.
Voie avem să fim fericiți ?
Vindecare posibilă prin muzică.
Viață voalată, vis.
Voie avem să fim fericiți !