Din presa vremii, Dreptatea de la Cernăuți- despre țăranul român

Când în Dreptatea se scria despre Ţăranul Român se proceda aşa cum făcea Leo Claretie în 4 şi 5 ianuarie 1922, referindu-se la întreaga gamă a existenţei acestuia: „Ţăranul român în cadrul României Mari; împroprietărirea; industria şi comerţul; România pitorească; costumul naţional românesc, sărbătorile, bâlciurile şi târgul moşilor; poezia populară, doinele…”

„Ţăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul şi perora în continuare: „Trebuie să vezi pe ţăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munţilor Carpaţi, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor…”

Iată şi cum scrie D. Frunză la 7 august 1921 în Dreptatea, despre tineri care căutau fericirea în alte ţări ale lumii: „Foaie verde de negară / Mult te iubesc, dragă Ţară / Dar atât m-ai necăjit / Până ce m-ai hotărât / Să te las, Ţară, cu bine / Să mă duc, să scap de tine. / Cerui carte pentru dus / Din satul meu spre Apus, / Şi-am cerut-o sâmbăta / Pentru dus la Canada… / Foaie verde de prin vie / Pleacă omul şi nu ştie / Află slabă bucurie / Aşa am plecat, şi eu / Cu nădejdea-n Dumnezeu, / C-am auzit o minciună / Că America e bună / Dar din ochi mult lăcrămez / Şi din inimă oftez…”

Dreptatea publică susţinut la rubrica  Bibliografia recenzii ori cuprinsul cărţilor, revistelor şi ziarelor primite la redacţie. Despre Mărăşti, Democratul, Şcoala, Calendarul copiilor, Poporul, Credinţa, Cuvântul ţărănimii, Gazeta Bucovinei din 1924, Calendarul poporului pe anul 1925,, , Voinţa, revistă ori ziar, Dreptatea a informat la timp la rubrica Revista-revistelor, la 31 iulie 1921 se bucura de succesul în poezie al poetului George Voevidca, publicat în Mărăşti, anul I, nr. 1 dar făcea trimitere şi la Revista Moldovei nr. 3-4 unde  „desprindea poezia blajină şi nostalgică „Ascultând pe Mignon” de poetul bârlădean George Tutoveanu şi sonetul intitulat „Flageolet” al aceluiaşi – George Voevidca.
*
Dreptatea din 1 ianuarie 1927, sub semnătura Gh.Topârceanu,  în rubrica Gânduri,aducea elogii  „talentului de dramaturg” şi regizor la Ciuta – jucată de aproape toate teatrele naţionale din ţară., inclusiv la Cernăuți, a lui Victor Ion Popa, „un gingaş poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm şi rimă bogată şi cu o fină nuanţă de ironie”, și publica două poezii: „Caricatură sentimentală” şi „Schiţă de toamnă”,cu  reproducere ultima:

O comoară de aramă
Şi de aur în văpăi
Arde-n galbena năframă
De pe dealuri şi pe văi.
Tata-şi doarme somnişorul
Sub căruţă lângă boi
Numai piciul stă-n răzorul
Lanului de popuşoi
Şi ferit mai într-o parte,
Din mătase de cocean,
Crăcănat, adus de spate
Încruntat şi serios,
Cu sprâcenele-aplecate,
Piciul pufăie vârtos
Şi cu mucul de ţigară
Între degete teşit
     Printre dinţi, ca omul mare,
      Scuipă foarte mulțumit
       Şi-ntr-o filă dintr-o carte
       O ţigară-şi strânge avan.

              Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea, Editura PIM, I, thematic[ași, 2008, p.79/81, volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…

Pentru conformitate, Ion N. Oprea,Iași, 5 mai  2021.