Din presa vremii –Dreptatea, organ al Partidului poporului de sub președinția Generalului Averscu, anii 1920, -cu redacția în Palatul Național CERNĂUȚI – cu informații fel de fel… –

…„Bogată era rubrica Informațiuni din care referim:

„Taxe pentru celibatari. Un proiect de lege prevede următoarele taxe pentru celibatari: bărbaţi – de la 26 la 30 de ani, 500 lei anual; de la 30-35 ani – 1000 lei; de la 35-40 ani – 1500 lei şi de la 40-45 ani – 2000 lei anual (la un venit maxim de 18.000 lei anual, când salariul unui învăţător era în jurul a 1000 lei lunar). Femeile: de la 21 – 25 ani, 100 lei pe an; de la 25-30 de ani, 150 lei pe an ; de la 30 – 36 ani, 200 lei pe an (la un venit de maxim 6000 lei anual) . Bărbaţii peste 45 de ani şi femeile peste 35 de ani sunt scutiţi de impozitul pentru celibat)”

Alta: „Poet rus mort de foame” Alexandru Blok, unul dintre cei mai mari poeţi moderni ruşi a murit zilele trecute de foame la Petrograd. El a căzut victimă foamei, deoarece guvernul sovietic i-a refuzat autorizaţia pentru plecare în străinătate” (Dreptatea nr.191).

Tot la Informaţiuni: „Maxim Gorki despre comunism. Corespondentul lui „Doily Nows” în Rusia a intervievat pe Maxim Gorki. Celebrul scriitor este convins că în Rusia Comunismul va dispare, dar va aprinde, zice el, pentru lumea muncitoare, flacăra care nu se va stinge uşor. Gorki prevede stabilirea în Rusia a unei forme de republică socialistă sau aceeaşi republică democratică, analogă Republicii Statelor Unite, însă de aici înainte – după el regimul sovietic– nu mai are perspectiva să reînvie. El a fost o „fază necesară însă trecătoare în evoluţia poporului rus” (Dreptatea nr.209/1921).

La 11 mai 1924 Dreptatea publica o variantă despre „Cum a fost ucis ţarul şi familia sa.”, susţinând că evenimentul s-a întâmplat la 12 noaptea, în podul casei unde „se afla ţarul, ţarina, moştenitorul ţarului, principesele Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia, fiicele ţarului, dr. Botkin, medicul ţarului, guvernanta Demidova, servitorul Trupp şi bucătarul Charitonev. Plutonierii Jurovschi şi Nicucin au adus soldaţi înarmaţi, au comandat foc, cadavrele au fost transportate în dosul fabricii IFETZKY, unde li se săpase groapa de seara, şi au fost îngropaţi.”

Politica socială şi justiţia stăteau şi ele în condeiul ziariştilor de la Dreptatea. De pildă, Dreptatea scria în numărul său 538 din 1924:

„În verdictul dat în procesul studenţilor au fost puşi în libertate cinci dintre ei, rămânând arestat numai Ion Moţa, care, pe când se afla la închisoarea Văcăreşti a tras 8 focuri de revolver asupra studentului Vernicescu, care le-a trădat  cauza. Dl. judecător Papadopol, însărcinat cu instrucţia, a emis mandat de arestare împotriva lui Moţa, care a fost confirmat de Tribunalul Ilfov. Instrucţia continuă pentru a stabili cine a procurat revolverul…”

Şi tot Dreptatea în nr. 602 din 31 mai 1925, cu titlul: „Corneliu Zelea Codreanu achitat.”

„Marţi, 26 mai a.c. s-a terminat procesul Corneliu Zelea Codreanu la Curtea cu Juri din Turnul Severin. Cazul Codreanu e îndeobşte cunoscut., precum e cunoscut că în noaptea de 8 iunie, când s-a produs omorârea fostului prefect de poliţie Manciu, Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat la Iaşi şi de acolo transportat la Focşani şi în fine la Turnul Severin, unde a fost judecat.”

Dreptatea dă în continuare, după Universul, modul cum s-a produs achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu:

„La 26 mai, ora 4,30 juraţii intră în deliberare; ochii tuturora îi urmăresc când ies pe uşă şi parcă vor să le pătrundă în suflet ca să citească cu o clipă mai devreme verdictul. Dra Elena Hihoiu, logodnica lui Codreanu, s-a strecurat în primele rânduri şi s-a lipit aproape de banca acuzaţilor în imediata apropiere a logodnicului ei. Îl priveşte cu înduioşare. Îi zâmbeşte şi pare mulţumită de marea manifestaţie de simpatie ce se face.

Deliberarea durează cinci minute. Clipele sunt solemne. O nerăbdare manifestată nervos domneşte în sală. Nimeni nu mai stă la locul său. E nevoie să intervină dl. preşedinte care face apel la spiritul de ordine al mulţimii, să restabilească liniştea. Comisia juraţilor îşi face intrarea. O tăcere desăvârşită se face în sală. Fiecare jurat poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor.

Primul jurat se ridică grav, profund emoţionat şi începe să dea citire verdictului. Când pronunţă sacramentala formulă „Pe onoare şi conştiinţă în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor” şi când zice primul „Nu” sala izbucneşte în ropote de aplauze şi aruncă cu flori peste juraţi şi magistraţi.

Entuziasmul durează câteva minute. Preşedintele restabileşte din nou liniştea. Primul jurat dă citire emoţionat întregului verdict, prin care comisia de juraţi răspunde „Nu” la toate întrebările.

Preşedintele dă apoi ordin să fie introduşi acuzaţii. Corneliu Codreanu este dus pe braţe în sala de şedinţe de colegii lui îmbrăcaţi cu Pentă tricoloră. În sală izbucnesc din nou ropote de aplauze. Preşedintele restabileşte iarăşi liniştea şi dă cuvântul procurorului general care înainte de a-şi face datoria, rosteşte studenţilor o inimoasă şi patriotică cuvântare.

Pe baza verdictului juraţilor reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. „Preşedintele citeşte sentinţa de achitare. Codreanu este ridicat pe braţe de studenţi şi scos din sală în aplauzele mulţimii entuziaste. Au mers cu toţii în parcul oraşului la statuia lui Traian unde s-a făcut o mare manifestaţie patriotică.”

              Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea, Editura PIM, Iași, 2008, p.75/78, volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…

          Pentru conformitate, Ion N. Oprea,Iași,30  aprilie 2021.