Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Din viitoarele manuale școlare, întocmite de fortuiții câștigători ai drepturilor de autor

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Din viitoarele manuale școlare,
întocmite de fortuiții câștigători ai drepturilor de autor

Primit pentru publicare: 04 Martie 2020
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 05 Martie  2020

©Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Dragi elevi, în țara noastră, nici măcar cerul nu e
chiar atât de departe pe cât vedem noi că e.
Știm că e pretutindeni și mai știm că dincolo de el
mai există, totuși, ceva.
Tocmai de aceea, de fiecare dată când îl privim,
ar trebui să ne amintim că într-o zi vom uita totul.
Chiar și în aceste locuri ce acum ni se par adevărate,
pentru că putem să le desenăm cum dorim.
Iar dacă vreți, puteți să colorați copacii
chiar și în nuanțele frunzelor.
Însă, pentru a reda întunericul, nu folosim nici o culoare.
De cenușiul curat ne slujim doar pentru a reprezenta
acel aer ce absoarbe orice privire. Dar nicidecum
pentru obscurități goale
ori pentru ziduri ce nu există încă aproape nicăieri.
Prin urmare, colorăm doar ceea ce presupunem
că am putea să vedem tocmai în acele locuri
despre care citim doar ca să aflăm că acolo
nu vom ajunge poate niciodată.
Memorăm fiecare amănunt
de care nu ne vom folosi niciodată în viitorul apropiat.
De care nu vom mai avea nevoie și, desigur,
pe care îl vom uita încetul cu încetul,
ca și cum anii de acum ar fi doar o pierdere de timp.
Ca și cum copilăria noastră n-ar avea nici un rost,
căci acum nu putem învăța altceva
decât ceea ce, oricum, se știe deja de oricine altcineva.
Se știa dintotdeauna. Despre tot ce aflăm
și despre mult mai multe lucruri care uneori par adevărate,
însă care poate că nici nu au existat niciodată.
Cum ar fi, spre exemplu, chiar și imaginile din aceste desene
ce nu redau nimic; nimic din ceea ce am putea vedea
în realitatea imediat apropiată. Niciunde altundeva
decât în acest prezent fără sens,
de care nici nu ne vom mai aminti când va trebui
să uităm totul.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5