Cezar VIZINIUCK

Frica

Pe moarte o port legată de mine peste tot
Viața se rostogolește-n urma mea adulmecându-mi pașii

M-am săturat să mă tot plimb singur pe ulițele străinătății
Chiar dacă mulțimile trec pe lângă mine
Nu au guri să-mi vorbească și nici urechi să m-asculte

„Mă știi tu moarte de când m-am născut
Tu ai fost singura care mi-ai readus zâmbetul
Când viața mi s-a descoperit în toată durerea-i
M-a luat plânsul și vroiam să mă-ntorc în neant
Dar ai venit tu mi-ai șters ochii și-am înțeles că
Într-o zi undeva toată calamnitatea vieții va lua sfârșit

Viața m-a luat în brațe m-a purtat cu dânsa
Dar tu erai mereu pe urma mea
Apoi am luat eu viața-n brațe
Am purtat-o așa ani lungi
Și tu îmi adulmecai pașii

Acum te port pe tine moarte
Legată de mine cu frică să nu te scap
Iar viața împinsă mereu-mereu îndărăt
Îmi adulmecă pașii târându-se în urma-mi
-Ea care părea să fie atât de mult iubită –
Te port moarte cu mine – în mine –
Și acum singur fiind pe cărări străine vorbesc cu tine
Singura-mi prietenă rămasă
Ce mă vei lua curând pe brațe
Purtându-mă în veșnicie”

(Consuegra 4 Aprilie 2016)