Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Dna. VIRGINIA BRĂNESCU:  ,,Cuvintele mele sunt gânduri/ La răscruce de vânturi…”

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Dna. VIRGINIA BRĂNESCU:  ,,Cuvintele mele sunt gânduri/ La răscruce de vânturi…”

Primit pentru publicare: 12 Iul. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 13 Iul. 2019
©Vasile Găurean © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

În plină vară, de sub  “teascurile” Editurii Nosa Nostra”  a ieşit un volum de stihuiri cu o ţinută editorială  sărbătorească, întitulat ,,Pe drumul înserării”. Este cel de al 25-lea volum al distinsei autoare bistriţene, sugestia fiind undeva între romantism şi o încununare secvenţială a existenţei.

Ex-cadru didactic, eseistă, scriitoare, epigramistă, pictor talentat, premiată din belşug în plan naţional şi internaţional (Germania, Spania), aşa cum se poate constata vizual prin diplomele şi distincţiile anexate  la finele actualei columne de versuri, domnia sa este o prezenţă extrem de agreabilă atât în plan cultural, cât şi în cel personal, fiindcă -la urma urmelor- e cu neputinţă tonalitatea orfică neutrală când este vorba de genul  liric. Reputatul profesor universitar Gavril Scridon inoculca sintagma ,,lirismului obiectiv “ coşbucian, ceea ce e acceptabil când eposul este turnat în versuri, exteriorizându-se auctorial. Lirismul pur este însă biruitor nu numai la noi, ci şi în literatura universală.

Pe câtă similitudine avea un Camil Petrescu şi eroul lui, Bălcescu, pe atât de mult o putem spune şi despre cei mai buni poeţi bistriţeni, între care şi  dna. Virginia Brănescu.
Eleganta plachetă, ilustrată cu cele mai frumoase picturi congruente texturii poetice, nu mai suferă distorsionările de culoare din celelalte volume anterioare, producând o suplimentară şi excelentă încântare artistică.

În deschidere, avem reformulat  crezul literar şi existenţial al domniei sale, clamat ca ,,ars poetica” din piscul  himalayan al anilor parcurşi :
,,Nu cred că sunt nemuritoare,/ Nu m-ocroteşte niciun  z(m)eu/, Dar mi-am făcut casa muzeu / La nouă-şi-unu-de-ani în floare/…/Nu mă întrec cu creatorii,/ În vârful vârstei am ajuns,/ Mai pot însă crea-ndeajuns/ În vrajba vorbei şi-a culorii.” E frumoasă această sintagmă: ,,vrajba vorbei şi-a  culorii”,   aducându-mi aminte de sintagma sadoveniană:,,…furtuna vorbelor şi fulgerul ochilor” ce se disipează, copleşit fiind eroul de prezenţa fiinţei iubite. Ambele sintagme alcătuiesc o splendidă sugestie metaforică a vieţilor noastre, furtunatice nu o dată.

“Pesimism poetic” este o succedantă  lirică în care autoarea meditează la condiţia materială precară a creatorului de frumuseţe: ,,Nu ai bunuri materiale,/ Banii i-ai băgat în artă/ Şi-ntr-a vieţii angarale/ Eşti un punct pe-a lumii hartă.”
(Simpatic era tatăl poetului latin Ovidiu, care îl dojenea cu necaz pentru aspiraţiile lui poetice zicându-i: “Homer nicio avere pe lume n-a lăsat…”, iar Tudor Arghezi, solemn şi adevărat, reverberează: ,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte/ Decât un nume adfunat pe-o carte” – TESTAMENT . Ce temă straşnică  -in extenso- pentru o lucrare doctorală, nu?? ).

Pe linia celor mai frumoase cugetări asupra artei, distinsa doamnă Brănescu le spune celor dragi, dar şi nouă: ,,Şi vă las ca moştenire/ Şi cuvinte şi culori./ De-ţi fi triste uneori,/ Vor aduce mulţumire.” Creatorii de frumuseţe descoperă de obicei şi în cele din urmă, că bucuriile spirituale sunt superioare celor telurice, cu care ne-am început vieţile.
De semnalat şi cu profunzimi de cugetare sunt şi ,,Vers neterminat”, ,,Tristeţi de toamnă”, ,,Icoane vii”, ,,Cozonac literar”, ,,Bătrânii”, ,Insomnie”,,Luceafăr”…
O parte considerabilă  se constituie din dedicaţii literare unor scriitori sau câtorva personalităţi ale oraşului, între care prefectul Ovidiu V. Frenţ (,,Vă mulţumesc că m-aţi văzut/ Şi-aţi stat o clipă lângă mine…” (un vernisaj-n.n.) ,,Sunteţi în viaţă un ostaş/ Pe baricada socială,/ Cu trudă şi cu oboseală/ Să fiţi exemplu la urmaşi./…/Am scris ăst vers ca să rămână / Ca mărturie din trecut/ Şi inimii să-I fie scut/ În lupta ei către lumină.”

Confraţilor dintru condei, le dedică gânduri, dar şi creionări comportamentale, reuşind să distingă esenţialul acestora, cu evidentă acribie: lui Menuţ Maximinian (,,La ceruri…mi se pare/ Că ţi se naşte-o stea”), lui Gh. Mizgan un mic florilegiu, lui Cotuţiu Corneliu, Veronicăi Oşorheianu, dnei. Raveca Vlaşin, clujeanului Patca Iulian, Oanei, Feliciei Bubuc, lui Bar Dumtru şi lui Dorel Cosma (epigramistic: ,,Sunteţi mare azi în lume,/ Respectat şi premiat/ Şi-aţi lăsat şi-n urbea noastră/ La Cultură un palat.”), distinsei artiste bistriţene Dora, admirabilei doamne Floarea Pleş(,,Iar tu, Floare din Prier,/ Ce hram porţi la porţi de cer?/Tu, bogată sufleteşte,/Fericit cin’te iubeşte,/ …/Fie-ţi viaţa tot cu soare/ Şi rămâi ce eşti…o FLOARE!”), Vioricăi Oancea(Oare mai trăieşte soţia dlui. ambassador în Germania??). Şi subsemnatului (deh! era să uit!).Thanks very, very…!!.

Toate felicitările, doamna Virginia Brănescu! Goethe cugeta sapienţal şi pe drept, că “Arta conferă  o tinereţe perpetuă fiinţei.”
Ştim că în faţa lui Dumnezeu vom sta şi cu cărţile noastre, cu picturile noastre, cu lumina adunată-n noi, cu dragostea pentru Împăratul slavei şi al veacurilor şi cea pentru semenii noştri.
Dac-ar fi să rezum într-o propoziţie toate cele exprimate în  stihurile acestei frumoase plachete, aş face-o folosind cuvintele din urmă ale unui mare luptător antifascist, Julius Fucik, perfect congruibile cu mesajul lterar şi uman al autoarei: ;Oameni, eu v-am iubit !”

Aşteptăm cu interes cele ce le veţi mai scrie, distinsă autoare, căci am avut realmente privilegiul  de a prezenta referenţial aproape toate volumele domniei voastre.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.588 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5