Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

 Doi metri sub pământ (Roman foileton) (31

Primit pentru publicare: 27 Ian. 2020
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 28 Ian. 2020
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ
                                                   ( Roman foileton)
31

Zilele Crăciunului trecură liniștit pentru oroveni. Mai mult decât altădată, sătenii din mica localitate asupra căreia s-au abătut atâtea rele umplură biserica în zilele  Nașterii Domnului, ascultând cu smerenia cuvenită slujba ținută de preotul lor, căruia i se alăturase un preot tânăr,  probabil un posibil înlocuitor.

Pentru a nu simți singurătatea, Flori se cufundă în lectură. Citea o carte la modă, scrisă de Pamuk, „Mă cheamă Roșu”,  autorul era premiant de curând al celebrului Nobel pentru literatură. Singurul obiect care o mai ținea racordată la ce se mai întâmplă în lumea largă era un aparat Brahms pe lămpi luat din vechea casă a părinților.  Făcea scurte pauze pentru a hrăni cei cinci câini păstrați în curte, cuștile fiind distribuite strategic lângă gardul de beton ce împrejmuia casa.

Până la trecerea în Noul An mai erau două zile. Nu făcea pregătiri speciale. De revelion va fi singură, cu gândurile ei. Poate va primi vreun mesaj de la Andro sau de la Cornelius. Nu-și făcea iluzii. Căzuse într-o stare de indiferență totală, convinsă că astrele nu-i sunt favorabile.

Citea, privea pe fereastră, își mângâia verigheta și se juca cu pagerul pe care Andro i-l lăsase stict pentru un caz de pericol. Într-o  seară îi trecu prin minte un gând nebunesc. Ce-ar fi să scrie un mesaj , care să-l aducă pe Andro repede acasă, dacă o mai iubește. Își alungă acest gând rebel. L-ar sustrage pe Andro de la treburile importante pentru care a fost reactivat în comandoul de elită. Era joi și se simțea tare singură. Se culcă devreme și adormi suspinând. Un vis de coșmar o luă în stăpânire. Cineva trăgea de poartă și o striga. Se auzeau în vis și motoare de mașini puternice. Dar nu se auzea lătratul câinilor , care în astfel de situații rup lanțul sau rod cușca. Nu se auzea nici alarma , o instalației de ultimă oră, care odată declanșată putea scula tot satul.

Se întoarse cu fața spre pernă și încercă să viseze mai departe. De data aceasta, somnul îi fugi definitiv. Se ridică brusc  și merse la fereastră. Zări câinele –lup întins lângă cușcă. Mai lătra doar pechinezul vecinei de la a patra casă. Două mașini de salvare se aflau lângă poarta mare. Oameni îmbrăcați în alb pătrunseseră în curte pe aleea principală. Flori se cutremură la gândul că va fi jefuită,și,poate, eliminate fizic. Învârti manivela telefonului fix, dar firele erau tăiate. Vru să alerteze firma de securitate. Becul de alarmă nu se aprinse. Era vorba de răufăcători instruiți. Disperată apăsă tasta pagerului, trimițând un SOS. Primi confirmare rapidă. Andro recepționase mesajul.

Florica verifică încuietorile. Inutil . Trei indivizi cu halite albe intrară pe geamul mare legați în coardă. Nu aveau arme la vedere. Aveau doar niște tuburi de spray din care pulverizau de zor. Flori simți că nu se mai poate mișca și se întinse pe sofa. Atacatorii purtau măști cu sigla Strigoianului. Se așezară pe scaune în fața Floricăi și își expuseră scopul și durata vizitei:

-Flori Murgeanu, îți amintești de mine? Sunt flăcăul din șleahta lui Țârel, pe care l-ai pârât lui Andronache, spunându-i că am vrut să te violez. Am mâncat o bătaie cruntă de la Țârel cel tânăr. De violat, tot o să te violez, ticăloaso!” Nemernicul de Andronache m-a lovit numai acolo unde nu trebuia. Din cauza lui nu am mai putut avea copii. Am promis că îl voi pedepsi.

– Tu ești Florea din Larga. Erai un tânăr frumos. Chiar îmi plăcea de tine. Nu știam că îți plac. Puteai să fii bărbatul meu.
– Florica, taci te rog! Sunt cel mai fericit om. Tu mă iubeai deci?
-Desigur! Credeam că știai.
– Florica, iartă-mă că am venit cu acești strigoieni ticăloși, cu gând să te răpim.
– Florinel, eu încă te mai iubesc. Nu vrei să petrecem revelionul împreună?
-Flori, dar ești măritată?
– Ei și? Andro e departe , iar tu m-ai iubit cu adevărat. Meriți un bonus după atâția ani.
– Flori, dar eu … Ți-am povestit deja…
– Ai să vezi cum o femeie face minuni cu bărbații pe care îi iubește…
-Ești vicleană, Florica! Voi, Murgenii, ați dus multă lume cu vorba. Nici nu mă mir că l-ai îmbrobodit pe Andronache, nătărău fără pereche, de care râdeau toți flăcăii. Nu știa nici să ridice o fustă la fetele dornice de distracție.
– Dragul meu strigoian, ești nedrept. Țârel era un om cu frica lui Dumnezeu. El umbla cu farmece necurate, dar se închina la icoane.
– Te-ai măritat cu Andronache din lăcomie. Murgenii tăi știau că Țârel are galbeni. Toți proștii mergeau la el pentru farmece. Eu și ai mei abia aveam după ce bea apă. Noroc mare cu Strigoianu că ne-a adunat pe lângă el. Ne plătește bine. Mare lucru nu a făcut cu noi. Tot caută filonul energetic din Bucegi. Nimeni nu divulgă nimic. Nu cumva tu știi ceva? Aș ajunge și eu un om bogat. Am putea fugi în lume. Să ne trăim viața.
-Ce aș putea face cu un beteag la vârsta mea.Îmi trebuie bărbat zdravăn.
– Tot gâscă ai rămas, Florică dragă. Tu chiar ai mușcat vrăjeală cu impotența mea? Hai mai repede să verificăm!
– Florinele, cu cât amânarea plăcerii e mai mare, cu atât pasiunea crește. Uite, o să vin lângă tine, o să te mângâi , o să te iau în brațe și poate în zori o să ne iubim ca doi amanți disperați că se scufundă vaporul.
– Florica, eu nu am rămas aici să filozofez. Vreau să facem repede dragoste și după aceea mai vedem. Dacă ne-a plăcut, o luăm de la început. Dacă nu, fiecare își vede de treaba lui. Nu plec de aici fără harta energetică a munților și fără căile de acces către miezul energetic. Plătesc oricât. Tu fixezi prețul. Mai întâi să ne bucurăm de fiorul sexual.
– Actul în sine e o formalitate. Pregătirea lui e totul. Ne privim, ne atingem mâinile, ne străfulgerăm cu ochii…

Flori nu mai știa cum să evite impactul sexual dorit de turbat. După calculul ei, firma de securitate trebuia să fie deja aici.

Apăru o surpriză. Lângă sofaua pregătită pentru oficierea actului de trădare sexuală se afla temutul Patroclu, care nu permitea nimănui să pună mâna pe stăpâna lui, care îl salvase de la moarte. Flori se învioră pe data. Nu mai era singură. Lupul ei s-a strecurat șmecherește și i-a păcălit pe toți. Strigoienii au crezut că e setat. El și-a ferit nările și s-a târât mai la dos, astfel că gazele paralizante l-au ocolit. Știa că ușa de la centrala termică e mereu deschisă. A intrat tiptil și a așteptat să se liniștească zarva.  Când erau toți strigoienii în dormitor , nu avea mari șanse să-și apere stăpâna. După plecarea celor doi, lucrurile s-au mai așezat. Strigoianul prins în plasa stăpânei nu mai era un adversar demn de colții lui.  Nu avea nicio îndoială că brava sa stăpână are un plan.  Deocamdată,  era bine să se prefacă indiferent și dezinteresat la ceea ce se întâmplă. Dacă strigoianul depășește limita,  vai de capul cel prost. Cu Patroclu, nu glumește nimeni.

-Florica, vreau ca mai întâi să-mi dai harta magnetismului din Bucegi. Îți promit jumătate din prima pe care mi-o va da Strigoianu.
-Tot meschin ai rămas, Floreo! Între o partidă erotica și un petic de hârtie , tu alegi banalitatea. Prostule. Cred că m-am răzgândit. Îți dau cartonul și te dau afară.
– Nu ți se pare că ești prea îndrăzneața? O femeie singură se poate opune voinței unui strigoian instruit?
-Cine ți-a spus că sunt singură? Ia privește la capătul patului.
– Mare brânză, o javră , pe care am doborât-o de la intrare.
– Tu crezi că Andro mă putea lăsa în bătaia vântului? Sunt câini de luptă, Floreo! Te-ai păcălit crezând că l-ai doborât de la intrare. Încearcă să faci un gest necontrolat și te vei convinge de fidelitatea acestui patruped. Voi strigoienii ați inventat broaștele mecanice. Noi orovenii am crescut acești uriași, gata să moară pentru stăpânul lor.
– Florica, m-ai tras pe sfoară în stilul Murgenilor. Vreau să plec.
-N-ai cum. Echipa de securitate a sosit deja. Să nu încerci să te opui. Au arme sofisticate și nu ai cum să scapi. Te vor preda comandoului de la turn. Ești printre ultimele piese dintr-un pazel care în curând se va încheia.Din pistolul unui nou venit la intervenție țâșni un fascicul de fire, care se înfășură în jurul strigoianului, prinzându-l ca într-un fel de cușcă moale, înainte ca acesta să realizeze ce i se întâmplă.
– Murgeanco, tot jigodie ai rămas. Toată viața ai profitat de farmecele lui Țârel. Acum, tu însăți ești o vrăjitoare. Am să te blestem până la capătul vieții de pe acest pământ.
– Noroc de Dumnezeu că nu lasă otrepele să facă multă vreme umbra pământului.

Strigoianul fu repede băgat în cușcă. Ando primi vestea că Flori e în afara oricărui pericol. Aceasta nu îl liniști însă. Se hotătărî să meargă îh audiență la Bos.

-Andronache, nu ai treabă? Nu trebuie să pregătești acțiunea de la lac?
-Ba da, Bos! Vreau să mă retrag. Soția mea e mereu în mare pericol. E tot ce mai am pe lumea asta și nu vreau să o pierd.
-Ai devenit melodramatic, Andronache Țârlogeanu. La început ai jurat să te pui în slujba stelarilor pentru a salva planeta.
-Planeta poate fi salvată și fără mine.
-Zău?
– Mai cunoști pe cineva care să dețină secretul muntelui energetic, garanția dăinuirii Planetei?
– Nu Bos! M-ați convins. Dacă ne mișcăm bine, strigoienii sunt distruși. Nu prea mai au resurse. De aceea se învârt pe aici. Unul din ei a fost prins în cursă de Flori a mea. Documentele secrete referitoare la puterea muntelui energetic sunt la loc sigur. Flori a mea nu trădează, chiar dacă ar fi supusă la cazne.
– Bravo ,Andro! Strașnică nevastă ți-ai ales! Poate într-o zi ne-o vei prezenta și nouă.
– Nu cred. Așa cum vă știu de curtezani, ați fi în stare să-i suciți capul.
– Bună părere mai ai despre niște oameni care de când se știu se bat pentru Planetă!

Va urma!