Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.6 (138), Iunie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doliu în învățământul și administrația buceceană

Primit pentru publicare: 29 Iun. 2020
Autor: Dorina RODU, redactor Revista Luceafărul
Publicat: 29 Iun.  2020
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Doliu în învățământul și administrația buceceană

Copiii nu-și vor aminti ceea ce încerci să îi înveți. Ei își vor aminti ceea ce ești. – Jim Henson

S-a stins din viață învățătorul care m-a învățat să țin stiloul în mână! A avut răbdare timp de patru ani să îmi deschidă orizonturile învățăturii, fiind și cel care a văzut în mine mai mult decât îmi dădeam seama pe atunci, lucru confirmat și de directorul Revistei Luceafărul, Ion Istrate: „Cunosc asta de la învățătorul ei, Ion Sposib, cel care a venit de câteva ori la mine pentru a mă ruga să fac tot posibilul pentru a-i publica, fostei eleve de școală primară, o carte cu versuri.[…]”. 

Ion SPOSIB s-a născut  la data de 28 mai 1944, în comuna Calafindești, județul Suceava și a părăsit această lume la data de 27 iunie 2020, în orașul Bucecea, jud. Botoșani, oraș în care s-a stabilit în anul 1966, îndeplinind mai multe funcții, printre care: Președinte al Sfatului Popular Bucecea (1974-1987), primar al comunei Bucecea, director al Căminului Cultural, profesor, consilier local, director și institutor gradul I (1990-2007, an în care s-a pensionat) la Școala generală cu clasele I-IV Călinești. A fost un învățător cum rar se mai întâlnesc, ferm, hotărât, apropiat de elevi, răbdător, mereu cu zâmbetul pe buze; țin minte că atunci când ne mai certa o făcea cu o căldură aparte, încercând să ne facă pe noi, elevii, să înțelegem unde, cum și de ce am greșit, spre a nu mai repeta aceeași greșeală pe viitor. El însuși susține, în cartea la care este și co-autor „Bucecea – monografie selectivă”, apărută la Editura Agata, în anul 2011, faptul că a fost apropiat de elevi susținându-i și călăuzindu-le pașii prin primii ani de școală: „am fost mereu aproape de copii și tineri, de părinți și formatori și am contribuit concret la formarea multor generații cu încredere, duioșie și bucurie în gândire și acțiune.
Am cultivat tot timpul potențialul uman, inteligența celor mici și mai ales sensibilitatea lor, pentru a-i feri de influența unui mediu nesănătos care să denatureze educația din familie și de la școală. […]
Mereu trebuie să avem sufletul plin de iubire față de copii, de tineri și de mediul în care se formează ei, pentru a aprecia și iubi viața, căci ei reprezintă viitorul națiunii noastre și al civilizației. Aflat la vârsta celor mai pure sentimente, tineretul caută mereu posibilitățile de împlinire a năzuințelor lor, de afirmare a capacităților lor creatoare prin perseverență, sârguință și încredere în sine și în viață.” 

Ca fostă elevă, nu pot spune decât că a fost un OM, un învățător exemplar, care a format și modelat generații întregi de copii cu pasiune, seriozitate și studiindu-i pe elevi în detaliu pentru a-i îndruma pe un drum care li se potrivea fiecăruia în parte, astfel având grijă de tinerele vlăstare ale comunității noastre din primii lor ani de școală. Poate va veghea în continuare de acolo, de sus, așa cum făcea în anii școlii când dădeam vreun test și plimbându-se printre bănci, fiind cu ochii-n patru, nu care cumva să copie …

Condoleanțe întregii familii!