Domnului Ion N. Oprea, la aniversare

Moto:
„Toți cei ce astăzi suntem chemați la lucrarea minții neamului, avem sacra datorie de a face tot ce ne stă în putință ca o picătură din sudoarea minții noastre s-o punem în candela culturii, ca aceasta să rămână întru dăinuirea neamului nostru românesc.” (Î.P.S. Ioan)

Oare câte picături din sudoarea minții sale a pus domnul Ion N. Oprea, gazetar și scriitor, în candela culturii noastre în timpul vieții?

Pentru domnul INO, cum îi spun prietenii, mai nou și noi, cenacliștii la distanță, profesiunea a devenit o pasiune. Dar pasiunea, chiar dacă te reconfortează și îți oferă atâtea satisfacții, bucurii, plăceri și împliniri, încetul cu încetul, te devorează. Ce mai contează pentru INO mistuirea, când pentru El rostul vieții înseamnă să înfăptuiască Binele? „Ca să fim fericiți și sănătoși, nu e nevoie decât să ne construim viața după legea morală a binelui” – spunea Dr. Constantin Dulcan. (v. Inteligența materiei)

E un har să știi să ieși din egoismul tău și să-i ajuți și pe ceilalți să lupte, să învingă. Or, pentru asta e necesar să trăiești plenar iubirea. Iubirea este succesul tinereții veșnice. INO are o vârstă venerabilă, dar spiritul său a rămas tânăr. A învățat să lupte cu bolile, poate cu neputințele, cu singurătatea, uneori, să le ignore chiar. Continuă să lucreze cu abnegație și ne stimulează și pe noi, cenacliștii din toată țara, spre alte și alte provocări. El și colaboratorii săi apropiații – profesorii Ana Dumitrescu și Constantin Hușanu – ne încurajează să ne contemplăm propria-ne viață, să ne examinăm propriile trăiri, să ne înțelegem menirea, devenirea, cu urcușurile și căderile inerente. Ne-au propus, pe rând, teme existențiale fundamentale de meditație: iubirea, prietenia, viața, singurătatea, dorul de acasă…

INO ne-a provocat să ne întoarcem în labirintul ființei noastre, în hățișurile de clar-obscur ale eului nostru, ne-a provocat să medităm, să ne analizăm gândurile, să le transpunem în cuvinte, în mărturisire. Toate, împreună, au devenit faptă – o carte, urmată de altele –, apoi au devenit deprinderi… Chiar dacă suntem „mici”, putem deveni mari prin faptele noastre. Și suntem mari, puternici pentru că suntem împreună, nu mai suntem singuri…

Vă mulțumim, domnule Ion N. Oprea, că existați și pentru noi, cenacliștii de pretutindeni. Fără a vă cunoaște personal, trăiesc bucuria de a ne fi întâlnit între coperțile atâtor cărți concepute și tipărite de dumneavoastă, numai Dumnezeu știe prin ce eforturi: Cu prieteni, despre prietenie, Despre singurătate, Astea-mi rămân. Referințe, referințe…, Darul vieții: Dragostea, Dor de acasă, Gânduri în labirint, Viaţă, viaţă…

Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a cunoaște atâția oameni minunați.

Dragă domnule INO, primiți în zi aniversară un DAR DE SUFLET: gândurile mele bune, urări de sănătate și bucurii înnoite! De la Dumnezeu, haruri și binecuvântări!

Așteptăm cu emoții întâlnirea cenacliștilor la distanță în noua carte „Nu uita!”

Cu recunoștință, respect și stimă,
Profesor Doina Dobreanu