Teona SCOPOS

DOR

Mi-i dor de normal, dor greu și profund –
Da, bun PĂRINTE, mi-i dor de normal –
Prea rătăcim departe de mal…
În suflet la mine mai pot să m-ascund.

M-ascund de minciună, de fals și de ură –
Speranțele multe au aripi tăiate –
Trăim în derivă prin zilele toate…
Cinstiții… normalii… îndură… îndură…

Visam pentru mâine… Azi… candele pun –
Tot pleacă și pleacă… cei dragi și cei buni…
Ce simt , în morminte, ai noștri străbuni?
Plecații de-acum… ce simt… și ce spun?…

Ne pierdem părinți, prieteni și frați –
Ajută-mă, DOAMNE, să pot să-nțeleg
Și-n drumul lăsat să pot să aleg
Pe oamenii buni de cei vinovați.

Cum rabzi, bun PĂRINTE, durerea nedreaptă?
Păpuși, printre sfori, cum lași să tot fim?
Ni-i dat să ne naștem, ni-i dat să murim…
Dar toți păpușarii spre rău ne îndreaptă.

Ajută-ne, SFINTE, cât nu-i prea târziu –
Ajută în suflet să fie lumină –
Tu poți, doar Tu poți, prin vrere divină,
Să faci să nu fie pământul pustiu.

Cei plânși pe pământ…să-și simtă eternul –
Cei ce-am rămas să fim oameni drepți –
Tot haosul lumii Tu poți să-l îndrepți…
Privește-ne, DOAMNE… aici e infernul…

Nu vreau doar în mine să pot să m-ascund,
Vreau oameni normali, vreau viață normală –
Vreau viață lipsită de ură și boală…
Mi-i dor de normal, dor greu și profund.
– 19 mai 2021 –